Dezbateri

Vagonul cu vorbe


Era cu ceva ani în urmă o emisiune care se numea „Copiii spun lucruri trăsnite“. Micuți din toată țara, de regulă cu o inteligență peste medie, se adunau într-un platou de televiziune și spuneau de față cu părinții tot felul de chestii amuzante.

Erau întrebați despre OZN-uri și despre mașinile viitorului, dar totodată își pârau colegii de gră­diniță, verișorii, ba chiar spuneau lucruri de prin casă care îi făceau pe părinți să roșească. Iar după reprezentație toată lumea era fericită. Copiii erau bucuroși că apar la TV, părinții erau mândri nevoie mare de odraslele lor, iar cei care vizionau emisiunea erau mulțumiți de show.

Cam la fel se petrece în aceste zile în minunata coaliție de guvernare. Partea proastă e că în aceste zile niște copii politici fac lucruri trăsnite, nu doar le spun. Care este miza scandalului din Guvern? E vorba de vreo tensiune apărută din cauza reformelor dure anun­țate de ex-ministrul Sănătății, Vlad Voiculescu? Dacă analizăm la rece, totul pornește de la niște copilării. De la țâfnele uno­ra care nu înțeleg cum funcțio­nează politica și ce înseamnă o coaliție. E normal ca premierul și ministrul Să­nătății să țină într-o zi de weekend conferințe de presă la aceeași oră? Comic, nu? Dar s-a întâmplat. E normal ca Ministerul Sănătății să elaboreze un document care să decidă modul în care se face carantinarea localităților, iar prim-ministrul să nu aibă habar de con­ținutul acelei hotărâri? Iarăși de neînțeles, dar totuși s-a întâmplat.

Evident că ministerele sunt cele care promovează deciziile, dar pe un subiect sensibil precum pandemia, mai ales când vine vorba de carantină, ar fi trebuit consultat obligatoriu și premierul. Pe de altă parte, nici premierul liberal Florin Cîțu n-a procedat corect. L-a revocat din funcție pe Voiculescu fără prea multe explicații. Pentru susținătorii USR PLUS, ceea ce s-a petrecut miercuri a fost fără îndoială șocant. Omul lor de încredere a fost executat fără milă.

În mod sigur, între Cîțu și Voiculescu tensiunile mocneau de ceva timp. N-au fost doar cele două episoade prezentate mai sus (cel cu conferința simultană și povestea cu carantinarea), ci au mai fost și altele, unele de care probabil opinia publică încă nu a auzit.

Disputa dintre Vlad Voiculescu și Florin Cîțu e doar un fragment din războiul mare, cel dintre PNL și USR PLUS. Neîncrederea a existat din prima secundă a guvernării. USR PLUS vrea o mai mare rigoare a legii, vrea o societate cu mai puțină corupție și un aparat bugetar care să fie reformat, în vreme ce PNL nu prea vrea mare lucru. Liberalii sunt mai aproape de PSD ca gândire decât de USR PLUS. Ne amintim doar de vremurile cu ordonanțele lui Dragnea, când primarii liberali aproape îi înghionteau pe parlamentari să pună umărul la legile care vizau amnistia și grațierea.

PNL e mai preocupat de numirile clientelei proprii în func­țiile de conducere decât de reforme. E adevărat că are oameni mai experi­mentați, care au mai ocupat funcții guvernamentale, dar PNL e un partid care preferă mai degrabă schimbările lente, de ochii lumii. De partea cealaltă, USR PLUS vrea să taie în carne vie. S-a văzut comportamentul ministrului Transporturilor Cătălin Drulă la Metrorex, unde buboiul s-a tot copt vreme de 30 de ani și nici un ministru n-a avut curajul să-l spargă. Nu știm dacă Drulă va reuși să răpună clanul Rădoi, dar sunt semne că e pe cale să clintească mușuroiul de interese de la Metrorex. Revenind la balamucul guvernamental actual, nu cred că vom asista la ruperea majorității guvernamentale. USR PLUS nu are un motiv serios pentru a ieși de la guvernare, oricât ar fi Vlad Voiculescu de apreciat de publicul useristo-plusist. E jenant să abandonezi corabia la puțin timp după ce ai urcat la bord. Rămâne de văzut cum va fi aplanat conflictul, dar toate opțiu­nile rămân în picioare.

Întrebarea este însă ce viitor are o asemenea coaliție, în con­dițiile unei neîncrederi generale. Dacă vorbești cu cei din tabăra PNL, în doar câteva secunde vor ajunge să se plângă de cei din USR PLUS. La fel și invers. Ciudat, cu toții au uitat de PSD, dar mai ales de celălalt partid de opoziție, AUR. Un asemenea mod de abordare l-am mai trăit în vremea guvernării CDR. Spiritele erau atât de încinse, încât PSD de atunci și PRM al lui Vadim tropăiau în voie în opoziție. Și nu doar că tropăiau, ci au reușit să joace finala prezidențială în anul 2000. Când politicienii fac trăsnăi și nu se mai opresc, riscul ca electoratul să fie predispus la ghidușii crește. Poate că PNL și USR PLUS vor medita la această temă.



Sursa articol

Legate De Posturi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *