Dezbateri

Vagonul cu vorbe


Gata, vine guvernul PNL-USR la putere și sunt tăiate toate privilegiile. Nu vor mai fi pensii speciale, gata cu sporurile nesimțite, gata cu lăfăiala prin instituții. Cu cât zilele trec, cu atât vorbele de mai sus devin lozinci bune de atârnat prin sediile de partid din teritoriu. Păi de asta au luptat ani buni liberalii prin județe? Ca să se uite cum posturile la care râvneau sunt ocupate pe bază de concurs pe bune? Cum adică gata cu pilăraia, șmecheria și numirile pe sub masă?

Mulți au crezut că zbaterile din ultimele săptămâni pe tema bugetului, dar și discuțiile interminabile pe această temă au un fundament solid și că nici un leu nu va fi mai alocat la voia întâmplării. Aiurea. Bugetul reformist pe care mulți îl așteptau s-a transformat într-un veritabil pom de Crăciun. Fiecare din cei care trec pe lângă bradul cel arătos ia ce îi trebuie. Vrei spor de calculator? Moș Coaliție l-a păstrat, că e darnic și a venit cu desaga plină. Vrei pensie specială? Trebuie să te uiți mai spre vârf, e în staniol și arată tare bine.

Cine a ținut cu orice preț să nu fie rase privilegiile? Cam toate partidele reprezentate în Parlament. Poate mai puțin USR PLUS, care încă nu s-a înșurubat la putere, iar clientela încă n-a simțit ce înseam­nă să stai patru ani fără griji.

Vina principală o are PNL, partidul guvernamental dominant de la care oamenii au aș­tep­tări și care poate indica direcția. Dar cine s-o indice? Șeful PNL, Ludovic Orban? Omul e prea ocupat cu problemele interne din partid, mai ales că undeva prin toamnă vine congresul și îi fură lupii cei tineri funcția. Orban nu are nici un interes să fie tăiate sporurile bugetarilor, pentru că bugetarii formează osatura PNL. Credeți că primarii liberali văd cu ochi buni vreo tăiere salarială în instituția lor? Să se taie la alții. De ce la primării? De ce la Finanțe, Direcția Agricolă, la Casa de Pensii sau la Inspectoratul de Muncă? Pomul de Crăciun e moștenit de la o guvernare la alta, ba chiar cei noi mai atârnă câte un privilegiu pe post de glob.

Cât îl privește pe Florin Cîțu, actualul premier este nevinovatul de serviciu. Lansează idei excelente, dar n-are spate politic, partidul îl poate lăsa oricând fără sprijin. Uitați-vă la PNL, e plin partidul de reformiști. Dar se dau zmei doar la televizor. Când însă vine vorba de tăieri propriu-zise, stați că mai vedem, mai analizăm, încă nu e momentul.

Cu toate acestea, cine l-a pus pe premierul Cîțu să declare din start că sporurile nejustificate ale bugetarilor vor fi tăiate? Cum să reacționeze cei din HoReCa care după ce au stat un an pe tușă, sunt anunțați că se sistează tichetele de vacanță? Cum să reacționeze pensionarul care află că anul ăsta nu-i mai crește pensia, dar că toate sporurile și pensiile nesim­țite rămân la locul lor?

Problema e că dacă în 2021 nu se fac reformele, atunci sunt șanse mari să nu se mai facă deloc. Orice partid sau alianță care vine la putere ia deciziile nepopulare în primele șase luni. Pentru că ulterior tabloul se complică, nemulțu­mi­rile cresc, plus că nu mai ai același sprijin în coaliția aflată la putere. În locul unor decizii curajoase, guvernul temporizează lucrurile și e greu de crezut că vom avea parte de așteptatele reforme din 2022 încolo.

E adevărat că nimic nu e simplu și că orice măsură dureroasă va avea și reacții contrare. Deja vedem sindicate la poarta Guvernului sau lideri sindicali care au stat patru ani la cutie, dar dintr-o dată și-au dat seama că le ame­nință cineva privilegiile.

Partea proastă e că dubla măsură a liderilor PNL în special pică tare prost în ochii alegătorilor. Care mai e diferența între PNL și PSD? Nu cumva avem același aluat?

Pentru recâștigarea credibili­tății, liderii politici ar trebui să vorbească mai puțin și să facă mai mult. La noi se întâmplă taman pe dos. De ce au mai spus cei din coaliție că taie sporurile dacă nu aveau certitudinea că așa se va și întâmpla? Nu mai bine întâi fac și abia apoi anunță marea realizare?

Uitați-vă la construcția de autostrăzi sau de spitale. Suntem campioni la dat din gură. Partea proastă e că imediat cum trec alegerile promisiunile sunt uitate. Sau încep scuzele. Ba urșii taie calea autostrăzii, ba studiul de fezabilitate e prost făcut sau că nu știu ce funcționar din CNAIR pu­ne bețe în roate.

Încă nu-i timpul pierdut pentru reforme și tăieri de cheltuieli aiuritoare în sectorul de stat. Până prin aprilie-mai încă se mai pot lua decizii nepopulare, dar necesare. Întrebarea e alta: noi vrem, dar ei pot?



Sursa articol

Legate De Posturi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *