Dezbateri

Vagonul cu vorbe


În urmă cu patru ani, PSD a reușit să înșele așteptările electoratului. Partidul a profitat de degringolada din grădina liberalilor și a pus în fața alegătorilor tot felul de proiecte și programe pompoase, dar greu de realizat. Dragnea se ducea seară de seară la televiziuni, cu planșe gata desenate după el, și le explica românilor că vor urma patru ani de lapte și miere dacă oamenii vor alege PSD.

Ce s-a întâmplat în realitate știm. Nici bine n-a ajuns Sorin Grindeanu la Palatul Victoria că echi­pa Dragnea-Iordache a și emis celebra ordonanță de urgen­ță 13, care avea să-i scoată masiv în stradă pe români. Între timp, PSD a pierdut trei rânduri de alegeri, iar căpetenia de atunci cu fes roșu Liviu Dragnea a ajuns la pușcărie.

La șefia partidului a venit Marcel Ciolacu, un domn care se tot chinuie să ne arate cum s-a reformat PSD și cât de departe e partidul acum de dictatura din vremea lui Dragnea. Primul semn de întrebare e legat tocmai de oamenii de lângă Ciolacu.

Este Sorin Grindeanu reformatorul social-democrației și omul care inspiră încredere și forță? Păi dacă era viteaz își arăta calitățile taman la începutul anului 2017, când Dragnea l-a pus să aprobe în ședința de guvern OUG13. Ar fi fost în mod cert măturat de la Palatul Victoria de către Dragnea, dar ar fi rămas drept omul care s-a pus de-a curmezișul unei decizii care a avut efectul unei mineriade.

Sorin Grindeanu ne arată acum cât de potrivit este să conducă din nou țara, de parcă n-am ști cât de indicată este plastilina în domeniul construcțiilor, inclusiv în cele politice. Tot la butoanele PSD a fost adus și Vasile Dâncu, omul care n-a câștigat o bătălie politică în Ardeal alături de PSD, dar care mereu cade în picioare. Dar și la picioarele liderilor politici impor­tanți ai națiunii.

Dacă bine ne amintim, Dâncu nu și-a ascuns prietenia cu Dragnea în vremea când liderul PSD tăia și spânzura în partid. Dâncu a luat ulterior ceva distanță de omul care a scos 600.000 de oameni în stradă, dar n-a avut curajul să iasă tranșant în față și să denunțe aberațiile liderului suprem social-democrat.

PSD-ul lui Ciolacu încearcă să ne arate că e altceva. Că i-a scos pe foștii tovarăși pe tușă și a adus în față oameni noi, gata pentru reclădirea noii stângi.

Foarte interesant, numele compromise din epoca Dragnea, precum Liviu Pleșoianu, Șerban Nicolae, Rădulescu Mitralieră au fost transferate la Partidul Ecologist, deși oamenii ăștia n-au avut în viața lor nimic ecologic în ei.

Că a fost strategia lui Dâncu sau a altcuiva din partid vom afla peste ceva timp, dar vedem că gruparea dură nu s-a risipit, ci s-a regrupat într-un alt partid cu șanse minime totuși să atingă pragul electoral.

În locul durilor pe care i-a scos de pe liste, PSD i-a adus pe Rafila și Cercel, intuind probabil că pandemia va fi subiectul numărul unu al campaniei pentru parlamentare. Alexandru Rafila e purtat ca pe moaște de liderii partidului, e prezentat specialistul mondial nr. 1 în tainele pandemiei. Iar la PSD vedem că afa­ră-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul.

Într-un fel, scenariul din 2016 pare că se repetă. PNL arată că și-a epuizat resursele la precedentele alegeri și demonstrează că nu mai are idei și nici inițiativă pe scena politică.

E adevărat că evoluția galopantă a pandemiei a stricat planurile celor din PNL, însă Or­ban și ai lui arată că n-a existat vreun plan B și că totul merge poticnit, în virtutea inerției.

Singura strategie a liberalilor este jocul la trecerea timpului. Liderii PNL sunt parcă jenați să le spună românilor ce ar însemna revenirea la putere a PSD. Electoratul a început să uite relele din cei trei ani de guvernare PSD, iar liberalii au intrat într-un joc pe care l-am mai văzut în 2016, când guvernul era condus de Dacian Cioloș.

PNL se bazează probabil pe locomotiva Iohannis, pe faptul că a câștigat un număr mare de primari, dar și pe faptul că românii vor fi îngăduitori cu partidul care a trecut țara prin vremurile dure ale pandemiei.

În locul unei strategii coerente, liberalii se războiesc mai degrabă cu cei din USR-PLUS. Există o rivalitate tot mai evidentă între cele două grupări, însă com­petiția este păguboasă, câtă vre­me PSD e gata de atac, chiar dacă și-a ascuns rechinii politici.

Ce va fi pe 6 decembrie e greu de prevăzut. Dacă luna trecută alegerile păreau un galop de sănătate pentru PNL, dintr-o dată, lucrurile stau cu totul altfel. Nici nu e nevoie de sondaje, se simte un aer tot mai rece în jur.



Sursa articol

Legate De Posturi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *