Dezbateri

Un episod dramatic din Al Doilea Război Mondial, ocuparea Jugoslaviei de Germania nazistă. Invitat, prof. univ. dr. Petre Otu – Radio România Cultural


 

La 6 aprilie 1941, în Duminica Floriilor, ora 5 și 30 de minute, Germania nazistă a lansat un atac devastator asupra Jugoslaviei. Prima țintă vizată a fost chiar Belgradul care, deși declarat „oraș deschis”, a fost victima unui cumplit atac al aviației naziste. Aproape tot orașul a fost distrus de bombardamentul Flotei a 4-a Aeriene a Luftwaffe, numărul victimelor din rândurile civililor, greu de stabilit, a fost evaluat, după unele surse, la 15-20.000 de oameni.

Invazia germană a spulberat rezistența curajoasă a unor trupe jugoslave inferioare din punct de vedere al armamentului, lipsite de un ajutor eficient din partea britanicilor și grecilor, afectate de conflicte interetnice, depășite clar de tactica și strategia cotropitorilor. Așa se face că la 17 aprilie 1941, jugoslavii s-au predat după doar 11 zile de război inegal în care trupele naziste se pare că nu au pierdut decăt 141 de militari.

Vom vorbi, firește, pe parcursul emisiunii, despre operațiunile militare, dar vom stărui cu deosebire asupra opțiunilor politice și strategice care au dus la declanșarea invaziei. Iată doar câteva coordonate. Preocupat de planificata invadare a URSS, „Planul Barbarossa” (aprobat la 18 decembrie 1940), ce urma să aibă loc în mai 1941, Hitler dorea ca zona Balcanilor să fie în totalitate sub influența puterilor Axei. Ori, eșuata ofensivă italiană asupra Greciei, ce a adus cu sine prezența îngrijorătoare a armatei engleze în zone din care putea bombarda vitalele câmpuri petrolifere românești, sau influența politică a Turciei, l-au făcut pe Fuhrer să ordone mai întâi operațiunea „Marița” de ocupare a Greciei. În acest scop a încercat să forțeze, prin amenințări, promisiuni și presiuni diplomatice, Jugoslavia să se alăture Pactului Tripartit. În ciuda unei puternice opoziții interne, regentul Paul și guvernul său semnează pe 25 martie, la Viena, aderarea la pact. Două zile mai târziu, prințul Paul este înlăturat de militari de la conducerea țării și pe tron este instalat Regele Petru al II-lea, în vărstă de 17 ani. În Jugoslavia se formează un guvern, condus de generalul Simovic, care, spre furia lui Hitler, respinge orice colaborare cu Reich-ul.

Având certitudinea amestecului britanic, dar iritat și de semnarea în grabă, chiar la 6 aprilie 1941, a unui „pact de amiciție și neutralitate” între Jugoslavia și URSS, dictatorul german consideră evenimentele de la Belgrad ca fiind „dovada supremă… a conspirației instigatorilor la război evrei anglo-saxoni și a evreilor aflați la putere la Cartierul General al Moscovei bolșevice.” În opinia lui, atitudinea URSS este o trădare uriașă a Pactului Ribbentrop- Molotov. În consecință decide ca atacul asupra Jugoslaviei să se declanșeze fără o declarație de război, cu toată cruzimea posibilă, având mai degrabă caracterul unei operațiuni de pedepsire. Ea s-a numit de altfel chiar Strafgericht-Pedeapsa. Vom explica atitudinea lui Stalin, dar ne vom opri și la rațiunile pentru care Ungaria a participat la invazie sau cele pentru care Bulgaria și România au permis tranzitul trupelor germane. În privința Ungariei vom face mențiunea că, spre onoarea lui, contele Pal Teleki, primul ministru maghiar, nu a fost de acord cu Horthy și elita pro-germană a țării sale și s-a opus participării Ungariei la invazia unui vecin cu care semnase la 12 decembrie 1940, la Belgrad, un tratat de prietenie cu Jugoslavia. Teleki a considerat acest fapt drept o încălcare a cuvântului dat și s-a sinucis pe 3 aprilie 1941. Înainte de a muri i-a scris lui Horthy o scrisoare în care afima „ne pierdem onoarea… ne-am aliat cu bandiți.”

Vom vorbi desigur și despre consecințele ocupării Jugoslaviei și Greciei. Consecințe interne, divizarea Jugoslaviei și ocuparea unora dintre teritoriile sale, spre cinstea ei România a refuzat să ia parte la acest demers imoral, stimularea apariției unei puternice mișcări de partizani, mai ales în Serbia și consecințe asupra războiului mai cu seamă prin întârzierea atacului german asupra URSS.

Emisiunea din această seară, al cărei invitat este prof. univ.dr. Petre Otu, președintele Comisiei Române de Istorie Militară, o puteți asculta marți 6 aprilie 2021, la Radio România Cultural, 21.10- 22.00.

Emisiunea continuă seria celor în care evocăm evenimente petrecute cu opt decenii în urmă, serie pe care cu certitudine o vom continua.

Realizator Dan Manolache



Sursa articol

Legate De Posturi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *