Dezbateri

The road trip – aventuri veverițești cu happy end – de Michaela Platon – Radio România Cultural


Sincer, nu doar de sărbători v-aş îndruma către filmele frumoase, cu energie bună, care ne destind şi ne fac să ne întoarcem cu iubire către copilul din noi. Orice zi este una numai bună pentru experiențele benigne care au darul să ne bucure netrucat. Iar la capitolul copilărire , nu văd nimic mai potrivit decât un film cvasi-animat cu… veveriţe. Căci Alvin & Company sunt la fel de “iubibile” şi de “drăgălașe” ca şi minionii, care ne-au vrăjit prin candoare într-atât încât, de merchandise friendly ce sunt, alimentăm franciza cu aviditatea de a avea unul personal – sub orice formă ar fi el. Aşa că Alvin şi veveliţele – difuzat în premieră de TV 1000- mi se pare o alegere exelentă pentru cele 86 de minute de comedie stenică si aventuri veveriţeşti într-o lume care acceptă şi ieşirea din normă, şi iubirea pentru creaturi imaginare vorbitoare şi cântătoare!

Şi nu putem să spunem că n-am fost avertizaţi că chipmunks-urile astea or sa ne intre-n suflet cu dragălăşenia lor, de vreme ce în 1990 Kati Castillo ne trecea în revistă CV-ul lor, în The Chipmunks: Rockin’ Through the Decades, pentru ca mai apoi să livreze filmele din ‘99 şi 2000 cu “împricinatele” în rol principal.

Pe parcurs s-au adăugat şi fetiţe-veveriţe, toate cântăcioase, vesele şi iubibile, aşa că filmul ăsta nou ni le livrează împreună cu o poveste aventuroasă în care ele îşi apară “teritoriul” încercând să oprească intrarea în viaţa lor a unei potenţiale perechi feminine care le-ar fura afecţiunea şi atenţia “tatălui” adoptiv. Aşa că pleacă după el şi prietenă tocmai la New York să le strice “joaca” şi relaţia, tot ce se întâmplă pe parcurs fiind din, şi pentru iubire. Aşa că deşi în esenţă acţiunea lor era să zicem…destructivă, povestea călătoriei lor ne învaţă că doar dacă îţi respecţi şi îţi aperi sentimentele curate, poţi şi să izbândeşti şi să schimbi mentalităţi şi să îţi faci pretutindeni prieteni. Aşa că nu stiu la ce s-ar aştepta unii de la un film care se adresează unei anumite grupe de vârstă (+ cei care mai au dialog cu copilul lor interior), de sunt atât de critici de parcă totul ar trebui încadrat în tipare stricte sau ar fi nepărat nevoie să livreze un număr prestabilit de “kile” de filosofie, stiinţă, etică, psihanaliză şi așa mai departe!

Oameni buni, e un film pentru copiii, vesel, nostim şi simplu, în care veveriţele cântă, ţopăie, dansează, vorbesc, şi fac strategii să nu rămâna a n-şpea roata la căruţa familiei! Ce să vrem mai mult? Avem atmosferă, energie bună, un story ok şi pe ele, minunatele, ca să ne bucure şi să ne dea o lecţie veveriţească de înţelegere şi iubire. Eu cred că e destul ca să ne putem relaxa, să putem să râdem la nişte glume benigne (în sfârşit fără conotaţii sexuale!) fără să fim nevoiţi să le punem kinderilor din dotare, mâinile la ochi sau degetele în urechi!

Aşa că vă sfătuiesc pe toţi cei care vreţi să vă mai bucuraţi curat, care n-aţi pierdut deprinderea fericirii simple, la-ndemână, să vedeți Alvin and The Chipmunks, să râdeţi pe săturate, să cântaţi şi să vă simţiţi iar copiii. Eu cred că e un dar minunat pentru nişte zile care celebrează iubirea, familia, armonia!



Sursa articol

Legate De Posturi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *