Dezbateri

SpaceX, pregătiri pentru lansarea a patru astronauți spre Stația Spațială Internațională – Radio România Cultural


Buletin Cosmic nr. 95

Buletinul cosmic realizat de Claudiu Tănăselia poate fi
urmărit pe situl https://www.parsec.ro/bul/095
și pagina de facebook https://www.facebook.com/parsec.ro

Începând de luni, NASA a restabilit contactul cu sonda
Voyager-2 folosind antena din Canberra, Australia, a rețelei Deep Space
Network. Veche de 48 de ani, antena cu un diametru de 34 de metri, a necesitat
unele lucrări de întreținere și, din martie, aceasta a fost indisponibilă
pentru contactarea sondei Voyager-2, aflată la aproape 19 miliarde de kilometri
distanță de Pământ. Sonda a fost lansată în 1977 și antena cu numărul 43 este
singura capabilă să recepționeze semnalele radio slabe emise de Voyager-2 sau
să-i trimită comenzi acesteia. Distanța este atât de mare încât un semnal radio
trimis de pe Pământ ajunge la antena sondei după 17 ore, iar confirmarea
executării cu succes a comenzii face încă 17 ore până să ajungă pe Pământ. Din
păcate, în câțiva ani, energia de la bordul Voyager-2 va deveni insuficientă
pentru a mai reuși să păstreze legătura cu Pământul. Rețeaua Deep Space Network
a agenției spațiale americane permite comunicarea inginerilor de pe Pământ cu
sondele trimise dincolo de Lună, fie că este vorba despre flota marțiană de
rovere, landere și sateliți, fie sonde interplanere, precum OSIRIS-REx sau cele
două sonde surori Voyager.

În ultimii 20 de ani, cel puțin trei astronauți s-au
aflat permanent pe orbita Pământului. Capsula Soyuz TM-31 a fost lansată în 31
octombrie 2000 și capsula a andocat cu Stația Spațială Internațională trei zile
mai târziu, dată de la care avanpostul orbital nu a mai rămas niciodată fără
echipaj. Omenirea a reușit să mențină o prezență continuă în spațiu de atunci și
până în prezent, un record care este depășit în fiecare zi, cu fiecare orbită a
Stației Spațiale Internaționale. În ultimii 20 de ani, 241 de astronauți, din
19 țări, au ajuns la bordul Stației Spațiale Internaționale, iar în prezent ea
este ocupată de membri Expediției 64: Kate Rubins, Serghei Ryzhikov și Serghei
Kud-Sverchkov.

Compania americană SpaceX se pregătește să lanseze
următorii patru astronauți spre Stația Spațială Internațională, dar nu înainte
de a clarifica unele probleme cu motoarele Merlin ale rachetei Falcon 9 care au
cauzat amânarea lansării satelitului GPS de luna trecută. SpaceX a declarat că
a identificat problema și motoarele în cauză au fost înlocuite, atât pentru
lansatorul responsabil cu satelitul GPS, cât și pentru cel care urmează să urce
pe orbită capsula Dragon. Lansarea echipajului este programată pentru 14
noiembrie, dar NASA a solicitat ca SpaceX să lanseze până atunci satelitul
GPS-III-SV04, pentru a se asigura că nu mai există nici un fel de probleme cu
motoarele Merlin.

Viitorul rover marțian Rosalind Freanklin, parte a
misiunii europene Exomars, a cărei lansare a fost amânată pentru 2022, a fost
transportat din Torino, Italia, la Cannes, Franța, unde urmează să fie fie
conectat cu landerul Kazachok. Va fi testată integrarea celor două vehicule,
dar și conexiunea acestora cu centrele de comandă din Torino și Darmstandt,
Germania. Din cauza unor probleme cu parașutele de frânare, dar și din cauza
pandemiei actuale, a doua parte a misiunii europene Exomars nu a putut decola
anul acesta, așa că satelitul Trace Gas Orbiter, aflat pe orbita marțiană din
2016, va trebui să mai aștepte încă doi ani până la întâlnirea cu roverul
Rosalind Franklind și platforma staționară Kazachok.

Chiar dacă mai puțin ambițios decât programul american de explorare al Lunii, există și un program rusesc paralel, derulat împreună cu agenția spațială europeană. Misiunea Luna-25 este pregătită în această perioadă pentru lansarea care va avea loc anul viitor: luna trecută au avut loc o serie de teste, iar în august sonda va fi transportată la noul cosmodrom Vostochny din estul extrem al Rusiei, de unde va fi lansată de o rachetă Soyuz-2.1b în data de 1 octombrie 2021. După un drum de cinci zile, sonda va intra pe orbită polară și timp de o săptămână se va pregăti pentru aselenizarea în zona polului sud lunar. La bordul landerului vor fi instalate opt echipamente științifice, iar obiectivul principal al misiunii va fi aselenizarea în siguranță, urmând în 2024 să demareze misiunea Luna-26, apoi Luna-27 în 2025. Aceasta din urmă are ca obiectiv aselenizarea pe fața îndepărtată a Lunii, dar și aducerea pe Pământ a unor eșantioane de sol lunar, la fel ca Luna-28 în 2028. Ultima misiune robotică lunară a URSS a fost Luna-24 și aceasta a adus în 1976 pe Pământ 170 de grame de sol selenar, fiind până în prezent ultima misiune care a transportat probe de pe Lună.

Imaginea 1: Antena 43 a rețelei Deep Space Network, singura capabilă că comunice cu sonda Voyager-2, aflată la 18.8 miliarde kilometri distanță de Pământ (Sursa foto: NASA)

Rubrică realizată de Claudiu Tănăselia și coordonată de
Mihaela Ghiță



Sursa articol

Legate De Posturi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *