Dezbateri

Sophia Loren – „simbolul frumuseţii naturale”, o artistă desăvârşită – Radio România Cultural


Duminică, 20
septembrie, actriţa italiană Sophia Loren împlineşte 86 de ani. Dincolo
de aspectul său fizic de invidiat pentru vârsta ei, ea a dovedit de-a
lungul prodigioasei cariere, un talent cinematografic remarcabil,
materializat în adevărate capodopere, create alături de alţi monştri
sacri ai filmului mondial – Frank Sinatra, Cary Grant, Mastroianni,
Anthony Quinn, De Sica şi alţii. Pentru realizările sale
cinematografice, Soophia Loren este considerată un „tezaur naţional“ în
Italia natală.


AFP PHOTO / AFP PHOTO

Sophia Loren, pe numele la naştere Sophia
Villani Scicolone, s-a născut la 20 septembrie 1934, într-un cartier
sărac din Roma. Tatăl ei, Riccardo Scicolone, a refuzat să se
căsătorească cu mama ei, Romilda Villani, dar a permis Sophiei şi
surorii sale mai mici, Maria, să preia numele lui.

La vârsta de patru ani mama s-a mutat cu cele două fiice la Pozzuoli, o suburbie săracă din Napoli.

În perioada 1939 – 1944, Sophia a suferit
de spaimă şi de greutăţile inerente ale războiului, Napoli fiind unul
din obiectivele cele mai des bombardate. În această perioadă mama lor a
încercat să-şi sprijine familia, cântând la pian în cafenelele locale,
însă familia a trecut prin situaţii diperate, cu lipsuri alimentare
crunte.

Astfel, în cadrul unuia dintre locurile
de muncă, bunica Luisa a vândut lichior de cireşe făcut în casă, în timp
ce Romilda cânta la pian, Maria cânta vocal, iar Sophia spăla vasele şi
servea soldaţii. Pub-ul respectiv a devenit astfel o afacere de succes.

Despre copilăria sa Sophia avea să
declare peste ani: ”Când am fost copil, teama era la ordinea zilei în
viaţa mea: teama de a nu avea ce să mănânc, teama de a fi tachinată de
alţi copii la şcoală din cauză că eram fiică nelegitimă, şi în mod
special, teama de bombele uriaşe care apăreau pe deasupra capetelor şi
cădeau din cer în explozii letale.”

În anii şcolii, Sophia îşi descoperă
pasiunea pentru lumea cinematografiei, petrecând o mare parte din timpul
ei liber la vizionarea de filme.

Deşi în copilărie avea un fizic firav, în
anul 1948 ea devenise o tânără uimitoare, cu trăsături fizice
remarcabile, iar mama ei a înscris-o la concursul de frumuseţe „Regina
mării”, unde a fost aleasă una din cele douăsprezece concurente
„Prinţese ale Mării”, din peste 200 de candidate.

1962 à Rome. / AFP PHOTO

După război, mama împreună cu cele două
fiice revin la Roma, iar Sophia şi mama sa au primit locuri de muncă ca
rezerve în filme precum „Bluebeard’s Six Wives” şi „Quo Vadis” (lansat
în 1951).

Sophia a lucrat în paralel ca model
pentru revistele de benzi desenate „fumetti”, întruchipând de cele mai
multe ori personaje de etnie romă. În această perioadă, Sophia era
cunoscută sub numele de Sofia Lazzaro.

În anul 1951, Sophia s-a clasat pe locul
secund la concursul de frumuseţe „Miss Roma”, unde s-a întâlnit cu
producătorul de film Carlo Ponti (care le descoperise anterior şi pe
Alida Valli şi Gina Lollobrigida), acesta fiind unul dintre membrii
juriului.

În anul 1952, Ponti îi oferă Sophiei
primul ei rol important în „La Favorita”, iar curând cei doi aveau să
devină foarte apropiaţi, deşi Ponti era căsătorit, cu doi copii şi cu 24
de ani mai vârstnic decât Sophia.

A jucat apoi în roluri care subliniau
voluptatea sa fizică, chiar şi topless în filmul „Two Nights with
Cleopatra” (1953) şi în „It’s Him Yes! Yes!”, peliculă considerată
acceptabilă pentru marile ecrane europene din acea perioadă, însă în
Marea Britanie şi America scenele „fierbinţi” au fost cenzurate. Acestea
sunt singurele două filme în care Sophia a apărut nud, mai ales fiindcă
ea declara că nu se simţea confortabil când se expunea astfel în faţa
camerei.

AFP PHOTO / AFP PHOTO

Tot în anul 1953, primeşte numele de
scenă de Sophia Loren, dar şi primul ei rol principal, într-o versiune a
„Aidei” de Verdi, iar un an mai târziu participă la un casting, la
invitaţia lui Vittorio De Sica, pentru pelicula „The Gold of Naples”. De
Sica este primul care a privit talentul ei actoricesc formidabil
dincolo de femeia de 20 de ani cu un fizic absolut formidabil. El a fost
cel care a sfătuit-o să nu ia lecţii de actorie, intuind că talentul ei
natural avea să creeze roluri remarcabile pentru lumea cinema-ului. De
fapt Sophia avea să recunoască ulterior că „(De Sica) a fost şcoala mea,
profesorul meu, mentorul meu, tot ce ce am avut nevoie. Lui îi datorez
cu adevărat tot ce am reuşit în această profesie”.

Tot în anul 1954, Alessandro Blasetti îi
distribuie pe Sophia, De Sica şi Marcello Mastroianni în filmul „Too Bad
She’s Bad”, acelaşi trio fiind şi pe afişul unei alte producţii de
succes, din anul 1955 – „The Miller’s Wife”.

Încet, încet, Sophia a devenit o
celebritate în Europa, însă pentru accesul la Hollywood a avut de luptat
cu Gina Lollobrigida, într-o rivalitate cunoscută la acea vreme sub
numele de „The Battle of the Bosoms”.

În 1957, Sophia debutează în America în
pelicula „Boy On A Dolphin”. Desigur cinefilii îşi aduc aminte de scena
din film în care ea merge prin apa oceanului cu rochia udă lipită de
corp …

În timp ce filma la „Lucky to be a
woman”, Carlo i-a sugerat să îşi testeze abilitatea în roluri în limba
engleză. Astfel lingvistul Sarah Spain a devenit profesorul ei personal,
iar Sophia a folosit orice moment liber pentru studiu. Nu după multă
vreme,  regizorul american Stanley Kramer s-a arătat interesat de Sophia
pentru rolul principal feminin din filmul „The Pride and the Passion”,
în care a jucat alături de Cary Grant şi Frank Sinatra, Kramer oferind
pentru rol 200.000 de dolari Sophiei. După colaborarea din film, ea şi
Grant au trăit o poveste de dragoste care a mers până la momentul în
care el a cerut-o în căsătorie.

Ponti, îndrăgostit peste poate de
artistă, a făcut în aşa fel încât să i se anuleze căsătoria de către
Biserica Catolică, a trecut prin instanţele mexicane de divorţ şi a pus
capăt căsătoriei. Devenit astfel liber, Ponti se însoară în cele din
urmă cu Sophia, însă Vaticanul a denunţat public tertipul lui Ponti,
fiind acuzat de bigamie în Italia. Această situaţie a dus la nenumărate
probleme conjugale.

AFP PHOTO / STAFF

Cariera Sophiei a continuat însă, ea
refăcând cuplul cu Grant în pelicula „Houseboat”, în 1958, apoi, în
acelaşi an, joacă în „The Black Orchid”, un film de mare succes premiat
atât la Veneţia cât şi la Cannes.

În 1960 joacă în comedia „The Millionairess” şi în western-ul „Heller in Pink Tights”, alături de Anthony Quinn.

În 1961, Loren a interpretat ceea ce
criticii aveau să spună că este rolul vieţii ei – în „La Ciociara”,
personajul Cesira, o victimă italiană a unui viol în timpul celui de-al
doilea război mondial. Pentru acest rol Sophia a câştigat premiul pentru
„Cea mai bună actriţă” la „New York Film Critics Circle”, „The British
Film Academy”, şi, din nou la Cannes, iar în 1961 la „Academy Awards” a
devenit prima câştigătoare de Oscar pentru un film într-o limbă străină.

Deşi cariera sa se afla pe culmile
gloriei, justiţia italiană anulează căsătoria dinte Loren şi Ponti în
anul 1962, aducând viaţa personală a Sophiei într-un moment de cumpănă.

Ea a continuat să lucreze sub conducerea
lui De Sica în „Boccaccio” şi, alături de Mastroianni, în „Yesterday,
Today and Tomorrow” – în 1963, an în care a câştigat, ca şi în anul
următor, Globul de Aur pentru „Female World Film Favorite” (performanţa
avea să  fie repetată în anii 1968 şi 1976).

În anul 1966, Loren şi Ponti devin
cetăţeni francezi şi, în cele din urmă se căsătoresc legal, iar în anul
1969 au devenit părinţii fiului lor Carlo Jr., care a devenit un pianist
şi dirijor de succes. A urmat firesc al doilea copil, Edoardo, născut
în 1973, devenit ulterior, cum se putea altfel, regizor de film.

În anul 1976 Sophia apare în „The
Cassandra Crossing”, din nou cu Mastroianni, în anul 1977, în „A Special
Day” şi în 1978 în „Blood Feud”.

În anul 1979 Sophia îşi lansează volumul
autobiografic „Sophia: Living and Loving”, carte care a stat la baza
filmului autobiografic „Sophia Loren: Her Own Story”, lansat în anul
1980, în care Sophia joacă atât rolul ei cât şi pe cel al mamei sale.

Tot în anul 1980, ea primeşte un Oscar
onorific, în speech-ul de prezentare fiind descrisă ca „una dintre
comorile reale ale cinematografiei mondiale.

În anul 1982, a petrecut 18 zile într-o închisoare italiană, fiind condamnată pentru evaziune fiscală.

 / AFP PHOTO

În anul 1984, apare în filmul „Aurora”, iar mai apoi în „Courage”, în anul 1986.

După o lungă perioadă de absenţă de pe
marile ecrane, în 1994 joacă în filmul lui Robert Altman „Ready To
Wear”, apoi, în acelaşi an, primeşte Ursul de Argint pentru întreaga
carieră la Festivalul de Film de la Berlin, şi, de asemenea o stea pe
„Hollywood Walk of Fame”.

În anul 1995, a jucat alături de Jack
Lemmon şi Walter Matthau în „Grumpier Old Men”, şi a câştigat Premiul
„Cecil B. DeMille”, din partea „Hollywood Foreign Press Association”. Au
urmat alte numeroase premii printre care menţionăm „NATO / ShoWest
Lifetime Achievement” – în 1996, Leul de Aur la Festivalul de Film de la
Veneţia în 1998, şi premiul „David Di Donatello” în 1999.

În anul 1998 este lansată o carte de bucate a Sophiei Loren, „Recipes and Memories”, devenită în scurtă vreme un best-seller.

În anul 2001 apare în filmul „Francesca e Nunziata” şi în prima colaborare cu fiul ei Edoardo, „Between Strangers”.

Arhiepiscopul de Genova, Giussepe Siri
(1946-1987) a declarat la un moment dat că, deşi Vaticanul se opune
clonării umane, „s-ar putea face o excepţie în cazul Sophiei Loren,
pentru că Sophia Loren este simbolul frumuseţii naturale”.

Acest lucru a fost confirmat de un sondaj
online din anul 2006, în care Sophia Loren (72 de ani la acea vreme) a
fost votată „simbolul frumuseţii naturale”, surclasând vedete cu mult
mai tinere, cum ar fi Catherine Zeta Jones sau Cameron Diaz, locul al
doilea în acest top fiind ocupat de George Clooney, iar pe poziţia a
treia clasându-se cântăreaţa de muzică pop Charlotte Church.

. / AFP PHOTO

În ediţia anului 2007 a calendarului
Pirelli, realizată de fotografii neozeelandezi Inez Van Lamsweerde şi
Vinoodh Matadin, Sophia Loren apare în ipostaze sexi (la 73 de ani !),
iar vedeta s-a declarat încântată de acestă experienţă, care a speriat-o
iniţial.

La începutul anului 2014, săptămânalul
„Visto” a scris că Sophia Loren are o relaţie amoroasă cu
multimiliardarul Carlos Slim Helú. Cei doi au fost văzuţi mereu
împreună, fie la Geneva, unde locuieşte ea, fie în Mexic, unde el are
reşedinţa. Carlos Slim Helú şi-a pierdut soţia în 1999 şi, de atunci nu a
mai fost tentat să-şi găsească o altă parteneră, mai ales după ce i-a
dedicat un muzeu soţiei defuncte. Încă din 2013 se vorbea de prietenia
deosebită dintre ei, când au fost zăriţi pentru prima oară împreună la
un festival din Acapulco.

În anul 2016, Sophia Loren a primit
premiul pentru întreaga carieră la Festivalul Internaţional de Film
Transilvania (TIFF) de la Cluj-Napoca.

Pe 2 martie 2019, actrița italiană, în
vârstă de 84 de ani, a impresionat profund prin apariţia ei – într-o
rochie sofisticată, de culoarea fildeșului, cu un decolteu adânc pe care
erau aplicate mărgele argintii și o floare albă, purtând un lănțișor de
argint cu cruce și un colier de aur și argint încrustat cu pietre
prețioase – la festivitatea de botezare a navei de croazieră MSC
Belissima, cea mai mare navă de croazieră care a fost botezată vreodată
în Southampton.

În iulie 2019, a început, în oraşul
italian Bari, filmările pentru proectul cinematografic al fiului ei,
Edoardo Ponti, intitulat ”The Life Before Us”, aceasta însemnând
revenirea ei pe marele ecran după o absență de nouă ani, de la pelicula
TV „My House Is Full of Mirrors”, lansată în 2010. Starul italian va
juca rolul unei femei în scaun cu rotile care are grijă de niște copii
de prostituate.

AFP PHOTO / J.P. MOCZULSKI

RADOR: Razvan Moceanu



Source link

Legate De Posturi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *