Dezbateri

Rubato. Rubrica de clasică


O lună cu trei discuri britanice: baroc italian în echipament il calcio cu La Serenissima, cameral despre iubire și moarte cu cvartetul Navarra și senzualitate timbrală cinematică cu Sinfonia of London. Mi-au mai plăcut romantismul lui Augustin Hadelich într-un program cehesc și tema libertății la Dallapiccola într-o operă minimalistă scrisă în 1943. Plus un Lipatti sentimental și subiectiv lângă un Isaac Stern pipărat, în marea de reeditări cauzate de pandemie.

Dallapicola: Il prigioniero – Michael Nagy, Danish National Symphony Orchestra
& Gianandrea Noseda, Chandos, 3 iulie 2020

 

 

Stelele! Cerul! Sunt salvat! Cât de minunată mireasma cedrilor…da, sunt liber!“ În chiar clipa când iese pe ușa celulei uitată deschisă, Prizonierul cade însă în brațele Marelui Inchizitor și înțelege că cea mai crudă tortură e speranța. Ultima replică în partitură, „La libertà?“, e întrebarea șoptită cu care rămânem la finalul operei.

Scrisă de Luigi Dallapiccola în 1943, pe când se ascundea cu soția evreică în satele de lângă Florența, Il prigioniero a avut premiera în 1949 într-o transmisie radiofonică Rai. Obsedat de ideea libertății și a destinului, Dallapicolla și-a construit libretul pe povestirea La torture par l’espérance de L’Isle-Adam și pe Aventurile lui Till Eulenspiegel a lui De Coster. Opera într-un prolog și un act spune povestea unui prizonier al Inchiziției spaniole, folosind muzical trei serii de douăsprezece note intitulate Rugăciune, Speranță și Libertate, care conțin tot materialul vocal al lucrării.

Impresionantă interpretarea lui Michael Nagy, tulburător și viu în fiecare nuanță a rolului. Excelent Noseda la pupitrul Danish NSO, el e un mare îndrăgostit de Dallapiccola, acum într-o înregistrare emoționantă a acestei dramei contemporane despre libertate ca temă tulburătoare a existenței umane.

La final trei lucrări corale ale lui Dallapiccola din anii ’30, Vara pentru voci masculine și două lucrări pe versuri de Michelangelo Buonarroti cel tânăr, dedicate părinților săi.

 

 

CHSA5276

Michael Nagy (Il Prigioniero)

Anna Maria Chiuri (La Madre)

Stephan Rugamer (Il Carceriere/ Il Grande Inquisitore)

Adam Riis (Primo Sacerdote),

Steffen Bruun (Secondo Sacerdote)

Danish National Symphony Orchestra, Danish National Concert Choir, Gianandrea Noseda

Luigi Dallapiccola (1904-1975)

Il Prigioniero (1943)

Înregistrări 20 și 21 septembrie 2019, Koncertsalen, DR Koncerthuset, Copenhagen, Danemarca

 

Augustin Hadelich – Bohemian Tales, Warner Classics, 3 iulie 2020

 

„Mr. Hadelich pare să devină unul dintre violoniștii excepționali ai generației sale“ scria în 2017 Anthony Tommasini în „New York Times“, iar în 2018 acesta chiar devenea instrumentistul anului în State.

După încă doi ani de succese, violonistul născut în Germania în 1984 nu mai e celebru doar pentru accidentul pe care l-a avut la 15 ani la ferma familiei din Toscana, atunci când în urma unui incendiu a rămas cu arsuri severe de gradul 3 pe corp și față. Și nici măcar pentru faptul că a reușit, cu o voință de fier, să treacă peste suferințele fizice și psihice ale acestei tragedii. Augustin Hadelich este astăzi unul dintre marii violoniști ai secolului 21, cu repertoriu de la baroc la Ligeti și Ades.

Înregistrarea concertului de Dvořák, sub bagheta aceluiași Jakub Hrůša cu care cânta în 2017, este una dintre cele mai frumoase pe care am auzit-o. Bavarian SO e un partener angajant și motivant pentru solistul cu un dolce incredibil în introducere, cu portamento elegant și o vigoare aproape lăutărească în final. Un program cameral cehesc completează generoasa înregistrare alături de pianistul Charles Owen, cu Sonata de Janáček în tușe întunecate și pasionale, cu Patru piese op. 17 de Suk cu un dezlănțuit appassionato și două superbe bisuri Dvořák, Humoreska arr. Kreisler și Songs My Mother Taught Me arr. Hadelich. Un disc superb, de ascultat și păstrat.

 

 

Warner 9029527476

Augustin Hadelich (violin), Charles Owen (piano), Symphonie-Orchester des Bayerischen Rundfunks & Jakub Hruša

Antonin Dvořák: Violin Concerto in A minor, Op. 53 (B.108) (1879)

Leoš Janáček: Violin Sonata JW VII/7 (1914)

Josef Suk: Four Pieces for violin and piano, Op. 17 (1900)

Antonin Dvořák: Songs My Mother Taught Me (from Gypsy Songs Op.55) 3.14 (transcr. Augustin Hadelich)

Antonin Dvořák: Humoresque, Op.101 No.7 (transcr. Fritz Kreisler)

Înregistrări octombrie 2018 Philharmonie im Gasteig, München, Germania, Dvořák, și noiembrie-decembrie Fraser Performance Studio, WGBH, Boston, SUA

 

La Serenissima – Extra Time, Adrian Chandler, Signum, 31 iulie 2020

 

 

Albinoni în poartă, Matteis – fundaș central, Vivaldi – mijlocaș la deschidere și Brescianello – atacant de careu: acestea sunt starurile echipei La Serenissima antrenată de Adrian Chandler pentru Extra Time, un veritabil produs de pandemie. Producătorul Simon Fox-Gal ambalează resturi vechi și câteva surprize într-un album nou, cu o copertă inspirată, resturi de foarte bună calitate, într-o excelentă așezare în teren, care transformă bucățile de înregistrări rămase de la proiectele anterioare într-un CD de succes.

Concerto per la Solennita di S. Lorenzo, cu un exuberant Allegro final, e din 2015, când britanicii erau în studio cu Anotimpurile și RV 286 n-a mai încăput pe disc, la fel și impetuoasa La Statira de Albinoni din 2016 în epoca The Italian Job sau senzualul Concerto per Sua Maestà Cattolica Cesarea de la sesiunea 2019 The Godfather.

Noutățile, un inedit concert al napolitanului Brescianello care sună ca o fuziune vivaldian-germană (antrenorul violonist & dirijor Chandler e și un serios muzicolog) și impresionanta muzică de balet a lui Nicola Matteis folosită de Caldara la Cajo Marzio Coriolano, care alternează trompete somptuoase cu grația coregrafică a corzilor – ce gigă delicioasă! Un album La Serenissima de neratat, ca și celelalte, de o calitate muzicală ireproșabilă și o pasiune devorantă, condusă de antrenorul-jucător Chandler , un minunat violonist de baroc!

 

 

SIGNUM SIGCD641

La Serenissima, & Adrian Chandler (director/violin)

Tomaso Albinoni (1671-1751), Sinfonia to La Statira

Antonio Vivaldi (1678-1741), Concerto per las Solennita di S. Lorenzo RV286

Giuseppe Antonio Brescianello (c1690-1758), Concerto for violin, strings & continuo in G, Bre 9

Nicola Matteis cel Tânăr (c1678-1737), balet din Actul III din Scipione nelle Spagne de Antonio Caldara

Antonio Vivaldi, Concerto per Sua Maesta Cesarea e Cattolica, RV 171

Antonio Vivaldi, Concerto for violin, strings & continuo in B fat, RV 365 (late version)

Nicola Matteis cel Tânăr, Ballo din Actul III din Cajao Marzio Coriolano de Antonio Caldara

Înregistrări 2011-2019

 

 

Respighi: Pines, Fountains & Festivals of Rome – Sinfonia of London & John Wilson,
Chandos, 31 iulie 2020

 

 

Trilogia romană cu Sinfonia of London & John Wilson e cel mai bun prilej să te reîndrăgostești în 2020 de Respighi, prin muzica luxuriant cinematică a celor trei celebre poeme simfonice ale sale.

Înregistrate pentru Chandos în acustica voluptoasă a bisericii St. Augustine din Kilburn, cele trei opusuri sunt de o frumusețe auditivă viscerală, un triumf al programatismului, prin timbralitate senzuală reliefată în cel mai mic detaliu de instrumentiștii britanici. Feste Romane tulburător, cu fiecare climax răvășitor, de o adevărată poezie a timbralității, cu John Wilson extrem de atent la dozajul volumelor, culoarea e marele merit al acestui album, așa cum îți umple simțurile în energetica L’Ottobrata sau în meléul cacofonic din La Befana.

Fontane di Roma e un vis cu cețuri rotunjite aproape carnal – La fontana di Villa Medici al tramonto –, iar Pini sunt un exemplu al freneziei cu care compozitorul a știut să-și orchestreze fenomenale culori, de la lumina răsăritului peste Roma la întunecarea mortuară. Orchestra e superbă, cu fiecare om în parte, dirijorul are tempi de o vitalitate și complexitate cuceritoare – Wilson, un îndrăgostit de Korngold și un șef care nu se teme de nou –, am auzit siderat înregistrarea unei privighetori în Pini presso una catacomba sau timbrul exotic al unui buccina, un corn antic din Imperiul Roman, în I pini del Gianicolo! Un disc revelație, de colecție!

 

 

 

CHANDOS CHSA5261

Sinfonia of London, John Wilson

Ottorino Respighi (1879-1936)

Feste Romane, P 157 (1928)

Fontane di Roma, P 106 (1914-1916)

Pini di Roma, P 141 (1923-1924)

Înregistrări noiembrie 2019 Church of St. Augustine, Kilburn, Londra

 

 

Love and Death – Navarra String Quartet, Orchid Classics, 17 iulie 2020

 

 

Cameralul lunii iulie e pentru mine o înregistrare bizară despre iubire și moarte cu Navarra SQ, un cvartet britanic fondat în 2002 care și-a luat numele de la un vin roșu spaniol.

De ce bizar? Nu din cauza programului, cred că trebuie depășit clișeul seducător cum că toată muzica scrisă vreodată ar fi despre Iubire și Moarte. Stranietatea vine pentru mine din sonoritatea aspră, rugoasă și metalică a celor patru, acesta e sunetul prezentului în arta cvartetului de coarde.

Dincolo de sunet și etichetările lui (bine-rău, corect-greșit, frumos-urât), Navarra are o energie seducătoare, aproape febrilă, de la intro-ul introspectiv și viril din La oración de torero de Turina, cu elegia I Crisantemi scrisă de Puccini la moartea unui prieten și cvartetul de Janáček, inspirat de sonata beethoveniană și nuvela lui Tolstoi, o poveste misterioasă despre iubire, trădare, adulter și crimă, incandescent interpretată aici. Cele trei capodopere sunt întrețesute de două miniaturi moderne de Ligeti– ce încrucișare stilistică! –, Ligatur y și Arioso interrotto, două haikuuri desăvârșite, pentru ca programul să se încheie cu nelipsitul schubertian Fata și moartea atunci când e vorba de Iubire și Moarte, o interpretare convingătoare, cu fraze de o granulație palpabilă în partea a II-a Andante con moto. Un disc dedicat celor care au suferit de pe urma pandemiei, un disc de ascultat pentru ineditul sonor, frumusețea muzicii și intricatele ei întrebări existențiale.

 

 

 

Orchid Classics ORC100135

Navarra String Quartet

Magnus Johnston – vioară, Marije Johnston – vioară, Sascha Bota – violă, Brian O’Kane – violoncel

Joaquín Turina (1882-1949), La oración del torero, Op.34

Gyorgy Kurtág (n. 1926), Ligatura Y from Jelek, játékok és uzenetek (Signs, Games and Messages) for string trio

Giacomo Puccini (1858-1924), I Crisantemi

Léos Janáček (1854-1928), String Quartet No. 1

Gyorgy Kurtág, Arioso interrotto (di Endre Szervánszky): Larghetto from Officium breve in memoriam Andreae Szervánszky

Franz Schubert (1797-1828), String Quartet in D minor, D810 „Death and the Maiden“

Înregistrări Wyastone Concert Hall, Monmouth, UK, 29 noiembrie – 1 decembrie 2019

 

 

Dinu Lipatti – Chopin Piano Sonata No. 3 op. 58, Enescu Piano Sonata No. 3 op. 24,
Warner Classics 1956, remastered 30 iulie 2020

 

 

Într-o lună în care efectele pandemiei au adus multe reeditări, unele chiar istorice de o valoare inestimabilă, cum e cazul integralei Wilhelm Backhaus cu sonatele de Beethoven, Decca 1954, capul de afiș e Isaac Stern – The Complete Columbia Analogue Recordings, o colecție de 75 de CD-uri cu înregistrări emblematice ale marelui violonist de la a cărui naștere s-au împlinit pe 21 iulie 100 de ani.

Cofretul conține cele mai aplaudate concerte înregistrate de starul american: Bach, Vivaldi, Mozart, Prokofiev, Bartók și Berg, alături de mari dirijori ca Dmitri Mitropoulos, Bruno Walter, Georg Szell, Eugene Ormandy și Leonard Bernstein, dar și concertul de Stravinski sub bagheta compozitorului, precum și câteva prime audiții moderne comisionate lui de compozitori ca Penderecki sau Rochberg. Multă muzică de camera, superbe pagini cu parteneri de legendă ca Leonard Rose și Eugene Istomin, Pablo Casals, Alexander Schneider, Paul Tortelier și Myra Hess. O colecție care își merită banii – 323 de euro pe Amazon sau puțin peste 1.000 de lei pe endisc.ro.

Sentimental și subiectiv, am ales însă un Lipatti ca reeditare preferată, un digital Warner remasterizat după vinilul mono EMI din 1956, cu Sonata în si minor de Chopin și minunata versiune a Sonatei pentru pian op. 24 nr. 3 în re major de George Enescu, înregistrarea Radio Berna din octombrie 1943, una dintre cele mai tonice compoziții enesciene, cu un andantino de filigran, în același timp una dintre cele mai neglijate lucrări din creația sa pianistică.

 

 

Audiție plăcută!



Source link

Legate De Posturi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *