Dezbateri

Rubato. Rubrica de clasică


 

În febra sunetelor. Interviu cu pianista Alina Bercu despre premieră discografică a corespondenței muzicale Ceaikovski – Nadejda von Meck, o lectură în trei acte de Silvia Adler: Ceaikovski este fascinant! Un proiect neobișnuit, nou și foarte intens!

Un audiobook intitulat Im Fieberrausch der Töne (în traducere În febra sunetelor) e echivalentul unui album de artă, unul insolit și prețios prin tematică și calitatea interpretării. Apărut pe apărut pe 18 septembrie la casa de discuri germană organo phon/ Classical Artists Records, Im Fieberrausch der Töne este înregistrarea piesei Corespondență muzicală în trei acte, inspirată de scrisorile dintre Ceaikovski și cea care i-a fost protectoare, muză și iubită platonică, Nadejda von Meck, una dintre cele mai bogate femei din Rusia secolului 19.

Semnată de Silvia Adler, reputat jurnalist muzical și dramaturg cu studii de canto, acest spectacol scris în 2018 e un fel de o melodramă con piano obbligato, în care autoarea alege fragmente din scrisori și inclusiv desfășurătorul muzical. Piesa, al cărei chiar titlu e un citat, narează dramaturgia unei relații platonice și nebune consumate între 1876 și 1890, în nu mai puțin de 1.200 de scrisori dintre Piotr și Nadejda, care conțin una dintre cele mai neobișnuite povești de dragoste ale secolului 19, una încheiată brusc și misterios. Relația bizară, fără nici un fel de apropiere fizică, între influenta doamnă von Meck și compozitorul de 36 de ani care realizează că e homosexual în 1877, e un adevărat amour fou platonic – în același an Ceaikovski consumă și o scurtă și nefericită căsătorie cu o fostă elevă și îi dedică sofisticatei văduve Simfonia a IV-a în fa minor op. 36, din care se regăsesc două fragmente și pe acest disc, în interpretarea pianistei românce Alina Bercu și a profesorului Grigory Gruzman. Conexiunea emoțională intensă e realizată prin lectura impresionantă a actorilor Julia Hansen și Wolfram Boelzle, încadrată pe cele trei discuri de muzica pentru pian a lui Ceaikovski – „în febra“ sau „frenezia sunetelor“, cum s-ar mai putea traduce titlul albumului disc.

Alina Bercu susține opt din cele 15 track-uri, alături de cele două fragmente la patru mâini din Simfonia în fa minor. Interpretarea Alinei e emoționantă într-un repertoriu din păcate astăzi destul de neglijat, cu strălucire și virtuozitate, cu un tușeu remarcabil, de o delicatețe aerată și tandră în Vals sentimental și Meditation, cu forță și claritate vibrantă a texturii într-o lectură entuziastă a celebrului Dumka și cu o inocență matură, de veritabil maestru, în cele două piese din Anotimpurile și grațiosul impromptu Momento lirico – favorita mea rămâne interpretarea Cântecului de leagăn op. 16 nr. 1, transcris de Rahmaninov, una tulburătoare! Un album de ascultat și păstrat, în care alături de Grigory Gruzman, tânăra pianistă româncă reușește un parcurs formidabil. Un interviu în exclusivitate pentru SdeC cu Alina Bercu:

 

 

Alina, ești unul dintre personajele principale ale acestui proiect rarisim. Ce este această corespondență muzicală în trei acte, subintitulată În febra muzicii, și ce a însemnat proiectul pentru tine?

Acum încep să îmi dau și eu seama cât de special este proiectul! În faza pregătirii, de obicei tindem să ne axăm sau chiar să ne „fixăm“ pe mica parte pe care o avem de realizat, așa pierdem privirea de ansamblu, ceea ce, recunosc, s-a întâmplat și în cazul meu. În această înregistrare, ascultătorii au șansa să-l cunoască pe Ceaikovski din altă perspectivă. Este cunoscut faptul că Ceaikovski a fost homosexual; în această producție însă îl cunoaștem din perspectiva bărbatului nesigur pe el și poate vulnerabil în fața unei femei. Mai târziu, clar, totul se transformă într-o pasiune extremă, poate chiar nebună și absurdă, totul doar prin intermediul scrisorilor, pentru că cei doi protagoniști nu s-au întâlnit niciodată față în față! Am aflat de acest proiect cu ceva timp în urmă, iar pe la începutul lui decembrie 2019 am citit pentru prima oară scrisorile selectate de muzicoloaga Silvia Adler pentru această înregistrare. Mi s-a părut încă de atunci o idee foarte originală și am încercat să-mi imaginez cam cum va fi rezultatul final, însă în realitate tot acest proiect e mult mai spectaculos și înseamnă enorm de mult pentru mine. Nu mi-aș fi imaginat atunci că în scurt timp planeta va fi dată peste cap și, mai mult decât atât, nu mi-aș fi imaginat cât de norocoasă aș putea să fiu ca și în mijlocul haosului eu să înregistrez așa proiecte minunate.

 

Sunt destul de rare proiectele care fuzionează muzica și literatura, și chiar rarisime cele care exploatează corespondența unui mare compozitor. Cum te-ai simțit să fii vocea muzicii lui Ceaikovski, a trăirilor sale interioare care însoțesc și exemplifică o neobișnuită poveste de dragoste din 1.200 de scrisori expediate în 14 ani? În majoritatea cazurilor muzica pe care o cânți nu are un program literar, cum a fost pentru tine să „mixezi“ muzica cu literatura, pe fondul unui episod misterios din viața unui compozitor?

Pentru mine în primul rând a fost extrem de educativ. Recunosc că nu am știut de acest episod din viața lui Ceaikovski, iar cu această ocazie am învățat extraordinar de mult. Cum e să fii „vocea“ muzicii lui Ceaikovski? De lucrul acesta mi-am dat seama abia la evenimentul de prezentare a CD-ului, când, împreună cu cei doi actori, am susținut tot acest recital. Și asta pentru că înregistrările le-am realizat separat, în perioade și orașe diferite, nici nu ne-am cunoscut la momentul respectiv. Pe scenă însă, m-am simțit o parte foarte importantă în tot scenariul și chiar a fost o experiență foarte intensă. De obicei un recital sau un concert nu e „mare brânză“ pentru un muzician, e un lucru pe care îl facem des și cu care suntem foarte familiarizați. De data aceasta însă, cu doi actori de o expresivitate și o intensitate uluitoare, care citesc aceste scrisori de o așa încărcătură, nu am avut de ales și mi-am intrat și eu în rolul meu de „voce“ sau „spirit“ al muzicii lui Ceaikovski, ceea ce a fost neobișnuit, nou și foarte intens.

 

 

Cum e să cânți și să înregistrezi alături de maestrul tău? Pentru că Grigory Gruzman este profesorul tău de la Franz Liszt University. Cum a fost atmosfera la înregistrări?

Cu Grigory Gruzman am trecut prin atât de multe experiențe și atât de diverse, încât e aproape normal pentru mine. În primul rând vorbim de o relație profesor-student și de o prietenie foarte frumoasă de 15 ani. Ne cunoaștem foarte bine, din punct de vedere muzical știm bine cum funcționează celălalt, avem foarte mare încredere și ne bazăm foarte mult unul pe celălalt, de aceea e foarte natural și extrem de plăcut să colaborăm în orice fel de proiect, fie concert live, fie înregistrări. Pentru mine au fost trei zile extrem de creative, în care am înregistrat acest program. Ceea ce mi-a plăcut în mod special a fost că am acoperit cam din primele două-trei „takes“ tot programul, iar pe urmă am experimentat; am reluat anumite pasaje, am schimbat tușeul, am înregistrat multe dintre fragmente cu un alt sunet sau cu o altă textură, am subliniat alte voci, am subliniat bașii când mai mult, când mai puțin, în alte fragmente am pus accent pe vocile interioare, practic o mulțime de încercări și experimente foarte spontane și creative, în cele mai bune condiții.

 

Cui trebuie să mulțumești pentru acest disc?

Lui Richard Berg de la casa de discuri organo phon, în primul rând, pentru că de la el a pornit totul. Muzicoloagei Silvia Adler pentru atenția și capacitatea de a selecta un număr relativ restrâns de scrisori din cele peste 1.200 dintre Ceaikovski și Nadejda von Meck, în așa fel încât totuși să putem urmări cu ușurință firul acțiunii (nu e ușor deloc!). Lui Grigory Gruzman, cu siguranță, pentru încă o experiență frumoasă împreună, celor doi actori Julia Hansen și Wolfram Boelzle și nu în ultimul rând lui Joachim Müller, inginerul de sunet. Pe Jo îl cunosc de peste 10 ani, am făcut multe înregistrări împreună, câteva dintre ele foarte importante, de aceea mă simt foarte în largul meu cu el și în siguranță; anul acesta am realizat acest CD împreună cu el, iar la sfârșitul lui aprilie, în mijlocul lockdown-ului, un concert transmis live pe canalul ARTE. De asemenea mii de mulțumiri brandului Shigeru Kawai, care este de departe numărul 1 la nivel global în materie de piane de concert, și tehnicianului Arimune Yamamoto, și el la fel, fără nici o exagerare, numărul 1. Am cântat deja pe sute de piane în toată lumea, dar Shigeru Kawai este pianul la care am visat întotdeauna; perfect sau impecabil este puțin spus.

 

Știu că ai în repertoriu mari ruși ca Mussorgski, Rahmaninov, Prokofiev ș.a. Care e relația ta cu muzica lui Ceaikovski?

În general cred că mă simt cel mai în largul meu în muzica rusească, și asta de la bun început. Ceaikovski este în momentul de față fascinant pentru mine, și din perspectiva acestui proiect; cred că a avut o personalitate foarte interesantă, iar ca individ e fascinant de urmărit și din punct de vedere psihologic. Din ce fel de om ies toate aceste teme și linii melodice, de așa o frumusețe și căldură? Până acum, recunosc că am cântat mult mai mult Rahmaninov și Prokofiev, dar pentru viitor am ceva idei și proiecte legate de Ceaikovski.

 

 

Cum e viața ta de artist în pandemie, știu că ai o agenda foarte încărcată până la sfârșitul anului, dar și în 2021: recitaluri, concerte simfonice, recitaluri camerale și solo în Germania, Elveția și România.. cum te simți când trebuie să anulezi, cum a fost să fii departe de scenă?

La începutul pandemiei am crezut ca voi avea câteva luni de zile libere, dar în final am muncit ca și cum nu ar fi fost nici o pandemie, iar pentru asta sunt extrem de recunoscătoare. Într-adevăr concertele din martie, aprilie și mai au fost anulate, însă imediat au fost înlocuite de proiecte media, înregistrări, live stream etc., așa încât din punct de vedere muzical nu m-am relaxat deloc. Nimeni nu anulează concerte din plăcere, dar a fost un lucru necesar; cu toată părerea de rău și tot regretul, am înțeles că facem asta pentru binele nostru.

 

Foarte recent, pe 9-10-11 octombrie ai cântat în Germania integrala sonatelor beethoveniene cu Dragoș Mânza. Cum a fost anul Beethoven pentru tine acum în 2020, cum te raportezi la Beethoven ca muzician?

Beethoven înseamnă revoluție pentru mine, înseamnă lipsă de menajamente. Din punct de vedere istoric, Beethoven a revoluționat multe aspecte muzicale, de la conceptul de „temă“ al unei sonate, la tehnici de compoziție și instrumentarea simfoniilor și până la destinul claviaturii pianului, acestea fiind doar câteva dintre ideile sale revoluționare. Beethoven e foarte prezent în viața mea de doi ani aproape, de când am început ca artist in residence la Universitatea „Transilvania“ din Brașov seria integralei sonatelor pentru pian. Acest proiect deocamdată se odihnește din cauza pandemiei.

Cu Dragoș îmi planificasem deja de mult timp proiectul cu integrala sonatelor pentru pian și vioară și aveam și o serie de concerte planificate. Și acestea au fost amânate, tot din cauza situației actuale, dar am avut noroc să putem susține cele trei concerte împreună aici, în Germania, acum câteva zile, ceea ce a fost o mare bucurie.

Pentru mine anul Beethoven a fost unul frumos și activ, oricât de ciudat ar suna. În ianuarie 2020, înainte de lockdown, am susținut patru concerte în festivalul Klavierissimo din Elveția, ediția din acest an fiind dedicată lui Beethoven, așa încât am cântat numai sonate de Beethoven. Acum câteva zile am avut cele trei concerte cu sonatele pentru pian și vioară ale lui Beethoven, iar acum o săptămână am început încă o serie Beethoven la Academia Internațională Phoenixsee din Dortmund, în care prezint tot lucrări ale lui Beethoven și în același timp sunt și moderatorul acestor concerte, iar în ianuarie 2021 sunt invitată într-un alt festival Beethoven, de data aceasta la Société Philharmonique de Bienne din Elveția. Mai mult Beethoven nu cred că aș putea duce…

 

Cum e să cânți cu Dragoș Mânza în duo, îmi amintesc că te-am văzut în formula asta, dar și în trio cu celistul Alexey Stadler într-un program electrizant la Iași, în 2018, la Festivalul Muzicii de cameră. Ce înseamnă muzica de cameră pentru tine?

În contextul muzicii de cameră te poți manifesta ca muzician din foarte multe puncte de vedere. În primul rând, toți membrii unui ansamblu trebuie să aibă un nivel tehnic desăvârșit, aceeași viziune muzicală, același ideal, aceeași dorința de a fi parte din întreg, aceeași dedicare, înțelegere și empatie. Cu Dragoș toate acestea se întâmplă în mod natural, este o reală plăcere, iar colaborarea cu el este o imensă împlinire muzicală. La fel de mare este bucuria de a cânta și cu Alexey, de care tocmai ai pomenit. Cred și simt că împreună cu cei doi am reușit să construim un concept muzical foarte solid.

 

Înapoi la pandemie… Ce așteptări ai de la sfârșitul acestui an nebun și cum ai descrie 2020 într-un cuvânt sau într-o propoziție? Care sunt visele tale pentru 2021?

Îmi doresc și ne doresc în primul rând sănătate. Pe urmă chiar mi-aș dori să reușesc să susțin toate concertele planificate în condiții de siguranță, pentru că toate sunt extrem de frumoase și înseamnă mult pentru mine. Aș descrie anul 2020 folosind cuvinte ca absurd, neașteptat, stop, șansă. Sper ca cei care au putere în lumea asta să fi reflectat și analizat mesajul pe care 2020 ni l-a transmis, asta la nivel global. Eu cred că am tras concluziile mele și mi-am învățat câteva lecții cu această ocazie, am analizat poate anumite frici pe care le aveam și de care poate nu eram conștientă înainte și am șters câteva idei nu foarte logice sau productive pe care le căram cu mine. Așa încât pot să spun că am fost deschisă către reflectare și progres, în primul rând ca om. În 2021 am foarte multe vise muzicale, mare parte din ele fiind concertele pe care le planific. Și pe lângă asta și anumite proiecte, care deocamdată sunt în stadiul de idei.

 

 

Art is work“? De ce?

Sute de milioane de oameni din toată lumea și-au găsit refugiul în artă și prin artă în această perioadă dificilă. E trist să observăm cum arta, în mod oficial, este în foarte multe țări atât de marginalizată de către autorități și de politicieni, fără să i se recunoască meritele. Arta, alături de medicină, a fost în prima linie în materie de ajutor și susținere morală și psihologică și nu cred că exagerez când spun că da, ca artiști merităm mai mult. Da, este pasiunea noastră, dar este și profesia noastră și mulți dintre noi din asta trăim. Multe guverne au decis să salveze alte branșe de la faliment; linii aeriene, companii și corporații au primit sprijin financiar din partea autorităților pentru că acestea le consideră importante. Da, așa este, dar și arta este la fel de importantă, cu atât mai mult cu cât la nivel de societate trebuie să ne revenim și să ne reinventăm din punct de vedere moral, spiritual și sufletesc. Arta ne poate salva!

 

Albumul Im Fieberrausch der Töne cu pianista Alina Bercu și profesorul Grigori Gruzman poate fi ascultat & achiziționat pe Deezer, Apple Music și Spotify!

https://open.spotify.com/album/6Qm6Knd0t5G8TiikLFwwgA

Audiție plăcută!

 



Sursa articol

Legate De Posturi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *