Stiri

POVEŞTI CU IE/ INTERVIU Actriţa Ileana Olteanu: Ia este mândrie, istorie, tradiţie, dragoste, rugăciune


Pentru actriţa Ileana Olteanu ia românească înseamnă mândrie, istorie, tradiţie, dragoste, rugăciune, înseamnă femeia care se jertfeşte.

Are o colecţie de ii şi a învăţat să le facă singură.

“Cusutul la ie pentru mine este terapie, este o lume în care intru eu cu gândurile mele”, mărturiseşte Ileana Olteanu, actriţă la Teatrul Naţional din Bucureşti.

De Ziua Universală a Iei, AGERPRES a vorbit cu Ileana Olteanu despre una din pasiunile ei – ia românească.

 


AGERPRES: De unde vine pasiunea ta pentru ia românească?

Ileana Olteanu: Pasiunea mea nu vine de mult, vine din 2014. Am fost la un curs la Muzeul Ţăranului Român, Ioana Corduneanu avea un curs despre cum să îţi faci propria ie – de la material, cum se rupe materialul pentru că el nu se taie cu foarfeca, cum se coase în toate zonele istorice, deci ne învăţa absolut tot ce înseamnă ie. Acolo am învăţat ce înseamnă o ie cu istorie, o ie cu poveste, toate zonele istorice, fiecare zonă cu specificul ei, cu zona ei, ce înseamnă o ie de mireasă, o ie de înmormântare, o ie de femeie tânără, o ie de copil, cum se coase, culorile unei ii, protecţia iei, pentru că fiecare ie are o pavăză, o protecţie pe care femeia o coase ca să nu fie deochiată sau să o apere de energii negative, sau tot felul de protecţii se pun pe ie. Şi a început o pasiune din asta, pot să spun, nebună – nebună – nebună.

Apoi mă duceam în târg – la Muzeul Ţăranului Român tot timpul este un târg, la fiecare sărbătoare se face un târg, de exemplu de Sf. Andrei, de Sf. Nicolae, de Paşte, de Crăciun, tot timpul este un târg acolo, şi m-am împrietenit cu toţi ţăranii care veneau din Transilvania, din Moldova, din Bucovina şi cumpăram câte o ie. La fiecare târg, din 2014, eu cumpăram câte o ie. Unele le-am şi primit de la femei care… uite, de exemplu, una am primit-o de la Simona Bondoc, actriţă la Teatrul Naţional, care a auzit de pasiunea mea pentru ii şi a zis “uite, îţi dau, am o ie veche şi eu nu o s-o mai port” – doamna Simona Bondoc deja are o vârstă, are optzeci şi ceva de ani -, şi a zis “să treacă la tine şi de la tine la Maria”, la fiica mea.

Apoi Ioana Corduneanu a lansat un proiect foarte frumos, în 2018, şi a zis “haideţi să faceţi Ia Unirii!”. În 2018 se împlineau 100 de ani, era Centenarul de la Marea Unire, şi atunci a zis aşa: “uniţi-vă trei femei din trei zone istorice diferite, care să nu se cunoască între ele, şi faceţi o ie a Unirii. Una să coasă altiţele, alta râurii de pe spate şi de pe piept şi alta mânecile”. Deci trei femei să coasă ore în şir la aceeaşi ie. Eu am dat sfoară în ţară, eu din Muntenia, am zis sunt Ileana Olteanu – nici măcar n-am spus că sunt actriţă – pur şi simplu am zis aşa “sunt Ileana Olteanu din Muntenia şi caut o transilvăneancă şi o moldoveancă să facem Ia Unirii”. Şi au sărit două fete, una din Transilvania şi una din Moldova, Angelica Costache din Moldova şi Ama Ielciu din Transilvania. Cred că într-o oră ne-am adunat, nu ne-am văzut niciodată şi am spus aşa: “eu încep să cos la altiţe, trimit pachet după aceea în Transilvania”, Ama Ielciu a continuat cu pieptul şi cu spatele, după aceea a trimis pachetul în Moldova şi Angelica Costache a continuat şi ea şi a şi terminat-o. Şi noi am spus uite atâtea ore de jertfă, de cusut, mii de ore cu acul, pentru că e foarte greu şi acum cine va purta ia, pentru că eram trei. Ia fiind mai micuţă, fiindcă aşa a ieşit, fetele au zis să o port eu, pentru că sunt cea mai micuţă, “şi să ajungă la fata ta, Maria”. Am hotărât să o poarte fiica mea şi să meargă – o ie cu poveste şi cu istorie, cusută de trei femei din România, din zone istorice diferite, trei inimi de femei care s-au jertfit pentru ia asta – şi să meargă mai departe în istorie, să se ducă la Maria, fata mea, poate la nepoata mea, la strănepoată şi tot aşa. Noi am făcut o ie de Bucovina. Culmea e că bunica mea este din Bucovina, din Rădăuţi, şi ea chiar cosea ie. Am de la ea, ca să vezi cum se transmite, probabil fără să îţi dai seama, pentru că eu nu am mai avut legătură cu chestia asta că bunica cosea ie, dar după aia am redescoperit cămeşoaia bunicului, cu care dormea bunicul, cusută de bunica, într-o ladă de zestre am găsit această cămeşoaie şi uite cum se duce din generaţie în generaţie un fir aşa, nevăzut, dar până la urmă văzut pentru că rămân fotografiile.

AGERPRES: Ai primit foarte multe ii, ai cumpărat foarte multe, câte piese ai în colecţie şi care este cea mai dragă?

Ileana Olteanu: Cea mai dragă e, bineînţeles, Ia Unirii, pentru că are poveste şi e ceva concret, palpabil, am şi lucrat la ea şi mi-e cea mai dragă, cumva, şi s-a şi format o prietenie între aceste trei femei, ne scriem, ne urăm “La mulţi ani!”, ţinem legătura de atunci. Dar, ce am mai luat eu de la Muzeul Ţăranului, din târg, am câteva ii – eu acum nu mai cumpăr decât ii vechi, adică să aibă 100 de ani, 50 de ani, 30 de ani, nu mai cumpăr decât ie cu poveste, cu istoric cum zic eu – şi am cred că vreo 40 de ii acum şi gândul meu se duce, de fapt, să fac un spectacol, un fel de one woman show, sau poate să ne unim două – trei femei, actriţe din Teatrul Naţional, şi să fac un spectacol despre ia românească, cu muzică românească, avem foarte multe poveşti – Ernest Bernea are o carte şi acolo sunt tot felul de poveşti unde zice, de exemplu Ileana, 42 de ani, ştiutoare de carte, şi spune povestea, sau Ioana, din nu ştiu ce sat, care îşi spune povestea, şi atunci am zis să adun într-o culegere, să fac un spectacol cu momente româneşti, cu ie românească, cu muzică românească, aici este gândul meu. Oricum le-am adunat de drag şi le port la evenimente. De exemplu, pe 24 iunie este Ziua de Sânziene şi sărbătorim şi ia românească, o să port o ie, de Ziua Naţională eu port o ie, de Paşte eu port ie şi îi îmbrac şi pe copiii mei cu ie şi pe băiatul meu, Nectarie, cu cămeşă din asta românească şi ieşim, mergem la biserică, şi mergem aşa îmbrăcaţi frumos, româneşte.

 


AGERPRES: Coşi şi pentru prietene, pentru colegi de scenă?

Ileana Olteanu: M-au rugat, chiar Lamia Beligan, prietena mea, mi-a zis “fă-mi şi mie o ie”, dar i-am zis “Lamia, m-au lăsat ochii”. De la o vreme nu prea mai văd foarte bine şi atunci o să îi dau de la mine o ie, pentru eveniment, dar nu mai pot nici pentru mine. Începusem acum o ie, de exemplu, o ie de Bucovina, ia cu bisericuţe, şi pe altiţă sunt vreo nouă bisericuţe. E atât de frumoasă ia. Şi am făcut altiţele şi mă chinui deja să continui, dar nu prea mă mai ţin ochii. E destul de dificil – e o jertfă, e un sacrificiu, adică sunt mii şi mii de ore să împungi cu acul în pânza aceea de casă şi nu numai pe pânză de casă, am găsit o doamnă care face pânză de casă, Mariana Neacşu o cheamă, şi are un atelier de ii şi de pânză de casă, şi de aţe, e un lucru minunat la ea la atelier, şi mi-a dat pânză pentru o ie şi trebuie să o termin pe asta, dar nu m-aş mai băga să cos şi pentru altcineva. Poate pentru Maria şi pentru Nectarie, pentru copiii mei, dar ei deja au: Maria – Ia Unirii şi Nectarie are şi el o ie, sau cămeşă, că băieţii au cămeşă.

AGERPRES: Ce te inspira cel mai mult atunci când te apucai să coşi o ie?

Ileana Olteanu: În primul rând e terapie. Cusutul la ie, pentru mine, este terapie, este o lume în care intru, eu cu gândurile mele, plus că ia se începe cu o rugăciune. Femeile care coseau la ie îşi puneau acolo lacrimile, zâmbetele, fericirile, necazurile, atunci când coseau erau singure cu acea ie şi luni de zile lucrau la o ie. Ele începeau iarna, din toamnă spre iarnă, şi de Paşte ieşeau cu ia făcută în câteva luni, nu ştia nimeni, era o surpriză şi o bucurie atunci pentru că era ceva nou şi o scoteau la Paşte şi în ziua aia mergeau cu un lucru nou, făcut de ele în câteva luni de zile. Şi atunci, de asta spun, şi pentru mine ia este un fel de terapie şi cusutul la ie este o lume fascinantă în care intri şi stai tu cu tine, cu gândurile tale, cu bucuriile tale, cu necazurile tale, ţi le pui acolo în ie, de aia ia are ceva magic. Atunci când o poartă femeia se simte unică, pentru că iile sunt, de fapt, unice, nu seamănă o ie cu cealaltă, niciodată nu o să vezi o ie veche să semene cu cealaltă chiar dacă sunt făcute după acelaşi model, fiindcă una a pus o altă aţă, alta a pus un alt necaz, un alt zâmbet în ea, o altă poveste şi nu seamănă. De aceea sunt unice şi de aceea româncele, când poartă ia, după părerea mea, sunt cele mai frumoase femei, atunci când îmbracă o ie cu tradiţie.

AGERPRES: Care a fost sentimentul pe care l-ai trăit după ce ai cusut prima ta ie?

Ileana Olteanu: Off, Doamne, păi ai aşa o fericire unică, pentru că e un lucru făcut de mâna ta, un lucru în care tu ţi-ai pus inima, ţi-ai pus acolo multă dragoste, multă pasiune, de aceea spun că o ie are poveste, o ie are istorie, o ie are dragoste, o ie e unică prin tot ce s-a pus acolo în ea – şi rugăciune, şi jertfa de mii de ore cu acul -, e un sentiment unic, de aceea nu se poate compara cu o bluză pe care, să zicem, ţi-o cumperi de la magazinul Zara sau nu ştiu ce alt magazin din ăsta comercial cu haine făcute la fel. Te simţi altfel, te simţi unică. Eu, când merg pe stradă, sau merg la teatru, sau merg undeva cu o ie, mă opreşte lumea pe stradă şi-mi spune “vai, dar de unde e?”, “ce frumoasă e ia!”, iar dacă merg cu un lucru obişnuit nimeni nu te bagă în seamă, dar când pui o ie pe tine deja ieşi în evidenţă, eşti altfel.

AGERPRES: Când ai mers în străinătate, ai purtat ii româneşti? Ai avut parte de reacţii din partea celor care te-au văzut?

Ileana Olteanu: Da, da, e un fel de port-drapel, cum era Regina Maria care purta cu mândrie, ea a fost ambasadorul României în străinătate al portului naţional şi ea purta cu mândrie acest costum naţional şi era atât de frumoasă. Şi atunci eu am zis ca de câte ori mă duc în străinătate, şi am fost de foarte multe ori cu Teatrul Naţional, cu compania lui Dan Puric, am mers cred că în vreo 30 de ţări, şi, cel puţin în ultimii ani de când sunt pasionată de ie, îmi luam ia la festivaluri de teatru, la conferinţe de presă, şi toată lumea venea şi mă întreba “dar ce este asta, ce bluză este asta?”, fiindcă nu ştiau nici s-o numească. Şi le povesteam “e o ie românească, tradiţională, cusută de o femeie în câteva luni de zile, e specificul cutărei zone”, le arătam fotografii şi erau fascinaţi, începea o discuţie pe baza asta şi când le spuneam că şi eu cos ie erau fascinaţi. Era o poveste şi o discuţie care putea să dureze şi ore întregi, dar aşa la un pahar de vin la un festival de teatru se isca o discuţie despre “ce bluză porţi? ce interesantă este! ce este?”. Merg cu ie peste tot, unde pot eu merg cu ie.

 


AGERPRES: La ce porţi cel mai mult o ie – la blugi, la fustă, cu tenişi, cu pantofi cu toc?

Ileana Olteanu: Se poate purta la orice. Este atât de versatilă ia, mai ales acum, în 2021. Au fost designeri şi la Paris şi peste tot care au luat ia românească şi au băgat-o în creaţiile lor de modă, inspirându-se şi din Matisse, din tabloul “La blouse roumaine”, şi au dus mai departe asta. Eu port, de exemplu, dacă am o ie pot să o port la o fustă neagră, la blugi, la pantaloni albi de vară, la fuste de vară, depinde şi de ie, că sunt unele ii mai groase, mai de iarnă, şi ii mai subţiri, pe pânză de borangic, de vară. Am şi suman, cum avea Regina Maria, un suman din postav pe care îl port peste ie iarna, am brâu şi am şi tot felul de accesorii – salbă din bănuţi de argint, maramă, pot să le port cum vreau eu, pentru că acum, în 2021, poţi să le porţi cum vrei tu, lumea s-a deschis şi nu trebuie să mai porţi neapărat tot costumul, cu fotă, cu opinci. E foarte versatilă ia acum şi am văzut că şi tineretul a început să poarte din nou ie, pentru că, la un moment dat, în perioada comunistă, devenise ceva derizoriu, dar acum, de la o vreme, au început să se poarte mult şi am văzut în târg foarte mulţi tineri care caută ie, sau foarte mulţi străini. Am văzut foarte mulţi străini care vin la târg şi spun “vreau să iau pentru soţia mea un cadou din România şi vreau să iau o bluză românească, o ie românească”.

AGERPRES: Ce motive naţionale foloseşti, din ce regiune şi ce culori îţi plac cel mai mult pentru cusături?

Ileana Olteanu: Am folosit la ia de Bucovina un bordeaux, am folosit şi paiete micuţe aurii, am folosit şi fir auriu, un fir auriu care trece aşa ca un râu auriu pe la altiţe, şi pânza de ie albă, şi cu bordeaux, un vişiniu, vişină putredă pentru ia de Bucovina, iar la ia de bisericuţe, chiar sunt nişte bisericuţe în miniatură, cu aţă neagră pe pânză albă, e mai sobră, dar bisericuţele pot fi umplute cu ce culoare vrei tu şi am ales tot un vişiniu şi un galben-portocaliu la cupolă. Se pot folosi toate culorile, de la roşu până la verde, albastru, maro, tot ce vrei, ţi-o personalizezi cum vrei tu şi fiecare zonă are specificul ei. Spre exemplu, pentru iile de Sibiu mie îmi plac şi cele din Mărginimea Sibiului, iile acelea mai sobre, doar din alb şi negru, atât, şi îmi plac şi iile doar din două culori, sunt mai clasice.

AGERPRES: Cum o să fie pentru tine, în acest an, Ziua Universală a Iei?

Ileana Olteanu: Anul trecut a fost destul de trist pentru că a fost pandemia şi am suferit, dar în fiecare zi de 24 iunie există o comunitate – Domniţe cu altiţe se cheamă, care fac un fel de paradă, merg pe Calea Victoriei îmbrăcate în costume naţionale, se opresc la diferite monumente istorice şi fac fotografii – se face un fel de paradă şi eu tot timpul merg cu copiii, mergem la Muzeul Ţăranului, facem acolo nişte fotografii foarte frumoase, în fiecare an facem fotografii în acelaşi loc, păstrăm tradiţia, sau la Muzeul Satului unde, la fel, mergem şi facem fotografia din anul respectiv şi îi vezi pe copii cum cresc de la an la an, cum s-au înălţat, la aceeaşi portiţă de lemn sculptat, avem noi o casă unde mergem şi facem fotografii, şi apoi mergem pe Calea Victoriei şi ne plimbăm. Pe 24 iunie este foarte multă lume îmbrăcată într-o ie, foarte multe femei, sau bărbaţi, sau copii, şi ne întâlnim, discutăm, vorbim, e o atmosferă foarte frumoasă pe 24 iunie în aceste locuri. De exemplu, pe Calea Victoriei, la Muzeul Ţăranului, la Muzeul Satului o să întâlneşti această paradă de Domniţe cu altiţe.

 


AGERPRES: Ce înseamnă pentru tine ia românească? Foloseşte un cuvânt sau o frază, ce vrei tu.

Ileana Olteanu: Pentru mine ia românească înseamnă mândrie, este ceva românesc atât de frumos, istorie, tradiţie, dragoste, rugăciune, înseamnă femeia româncă, femeia care se jertfeşte. Cam asta înseamnă pentru mine ia românească.

AGERPRES: Ai un mesaj pentru români de Ziua Iei?

Ileana Olteanu: Să nu îşi piardă credinţa, să aibă nădejde că Dumnezeu va face pentru fiecare, pentru fiecare român, va face cumva să fie bine. Dacă ai credinţă, după părerea mea, Dumnezeu n-o să ne lase şi atunci, cumva, asta este salvarea fiecărei inimi de român – să se ancoreze în credinţă, să îşi facă lucrul bine făcut acolo unde este, pe insuliţa lui, şi lucrurile vor merge înainte şi vor fi mai bune pentru fiecare. AGERPRES/ (A, AS – autor: Petronius Craiu, editor: Andreea Rotaru, editor online: Gabriela Badea) 

 

* Sursa foto: Ileana Olteanu / Facebook.com





Sursa articol

Legate De Posturi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *