Expozitii

Of Dogs and Men : Revista Arta


O voce neașteptată̆ a discursului postumanist, Kerstin Ekman urmărește în nuvela Hunden (1986) drumul unui cățel pierdut în decorul forestier al Suediei iernatice. Descrierile acut senzoriale ale lui Ekman surprind experiența în sălbăticie și revenirea inevitabilă în rândurile oamenilor. Animalul domesticit nu reușește să se imerseze complet în intensitatea afectivă a spațiului pădurii întrucât existența sa este condiționată de rolul pe care îl joacă pe scena antropocenului. La final, câinele este regăsit.

Regăsirea se află și în miezul expoziției DogMan, vernisată în februarie, la Borderline Art Space, prelungită datorită pandemiei până în iulie și concluzionată pe celălalt mal al istoriei recente. În spațiul galeriei ieșene, un grup de artiști format din Suzana Dan & Emilian Croitoru, Vlad Dinu, Dragoș Dogioiu, Anastasia Lungu, Marta Mattioli, Liviu Ralea, Ștefan Simion, a evocat un alt peisaj afectiv al experienței canine. În liniile acestei teme, unui corpus extensiv de lucrări ale Suzanei Dan, majoritatea picturi realizate după anul 2001, i se alătură seria de intervenții multimedia semnate de grupul de tineri artiști. Punctul lor de întâlnire nu se află, însă, la Iași, pe strada Belvedere, ci într-un loc pierdut și regăsit.

În vara lui 2019, un grup de studenți traversa peisajul estival al Sinaiei în căutarea unor materiale de filmat. Tema primită în cadrul taberei de creație poetică de la Raluca Oancea și Simona Popescu îi aducea pe tinerii artiști în pragul unei clădiri abandonate, în ale cărei interioare decrepite aceștia urmau să fie surprinși de o haită de câini. Personajele canine, redate sub forma unui ansamblu de graffitti-uri, acopereau un spectru larg de registre, întins între grotesc și candid. Unele încăperi întemnițau creaturi schimonosite, spânzurate sau schilodite. Altele găzduiau portrete afectuoase, busturi de cățeluși încadrate de medalioane și încununate de nume. În unele camere, siluetele chinuite se întindeau pe ziduri mizerabile, cu viscerele extinse prin țevile descoperite ale instalației dezafectate. Alte camere păreau a fi tributare unor companioni îndrăgiți. Imaginilor li se alăturau adesea mesaje precum „All dogs are predators” sau ”Fucking love, ey?” și, încăpere după încăpere, coagulau un panoptic al existenței canine, marcată de varietatea manifestărilor controlului și (/sau) iubirii omenești.

Abia când s-au întors în București, studenții Ralucăi Oancea au aflat că re-descoperiseră Museum of Dog, instalația in situ realizată de Suzana Dan în 2007, în cadrul rezidenței ArtistNe(s)t. Acesta a fost momentul în care Raluca Oancea, de data aceasta din poziție de curator, va iniția o serie de expoziții în care tinerii artiști vor avea ocazia să colaboreze cu mai experimentata Suzana. DogMan este, de altfel, ultima dintre ele.

Pentru DogMan, inspirați de modul în care, în clădirea restaurantului abandonat din Sinaia, Suzana crease o frescă a condiției creaturii pe care o descrie a fi „cel mai om dintre animale”, tinerii artiști vor livra propriile viziuni multimediale. Picturile de la Sinaia și textele însoțitoare, remarcabile atât prin umorul lucid, cât și printr-o candoare aparte, manifestare a iubirii sincere față de câini, vor inspira astfel o serie de animații, de materiale video tip interviu, realiste sau experimentale. Mesajul general al expoziției gravitează în jurul programului postumanist și al noțiunii de catharsis. Același efect cathartic, generat de producerea și documentarea „Muzeului Câinelui”, muzeu ce comemorează dispariția unui prieten canin și condamnă cruzimea exercitată asupra creaturilor a căror existență este condiționată de toleranța umană, este pomenit de Suzana într-o postare pe Facebook.

Situat în spațiul liminal în care sălbăticia se topește și se restructurează în „civilizație”, existența câinelui devine contingentă toleranței umane. Adesea, valoarea unui câine în societate, factorul care diferențiază javra de cel mai bun prieten al omului, devine măsura în care acesta se poate supune controlului uman. Și tot atât de des, cel mai bun prieten nu va fi scutit de traumele asociate îndeplinirii funcției pur performative care i se prescrie. Această realitate este prezentă atât în siluetele lugubre ale creaturilor chinuite care ocupă subsolul restaurantului abandonat, cât și în reinterpretările multimedia ale tinerilor artiști, care au prelucrat în mare parte notele macabre ale decorului. Materiale sonore punctate de glitch se asociază animațiilor care dau un ultim suflu trupurilor canine chinuite sau care circulă cuvântul „fleas” de-a lungul pereților decrepiți. „Parazitul”, acest cuvânt omniprezent în discursul cultural de la începutul acestui an, descrie o formă de raportare a omului față de câine, înglobând intensional atât elementul intimității, cât și pe cel al dependenței toxice, al consumului.

În ansamblu, intervențiile studenților din spațiul galeriei evocă atmosfera greoaie, dezolantă, fragmentară a întâlnirii spontane cu „Muzeul”, din cadrul căruia extrag fizic, vizual sau auditiv, cioburile, craniul canin sau fragmente de tencuială. Aceste elemente, împreună cu gestul de ștergere a unui desen, atunci crezut anonim, conturează o expresie artistică a efemerității și a degradării.

O ultimă vizită la Sinaia, ulterioară deconspirării autorului muralelor din casa părăsită, este documentată de Vlad Dinu, Marta Mattioli și Dragoș Dogioiu într-un material video, în care vocea Suzanei Dan (re)introduce Museum of Dog în contextul sferei sale intenționale. Spațiul este sondat prin efectul fisheye, o perspectivă circulară care permite să ne imaginăm revenirea atentă, informată, vigilentă, în locul re-descoperit. Respectivul material va fi panotat la Borderline alături de o fereastră recuperată din casă ce încadrează un cod QR al site-ului dedicat și de o serie de pânze translucide imprimate de Suzana cu o selecție de personaje native Muzeului.

În acest punct remarcăm, dincolo de calitățile estetice ale demersului, împlinirea sa ca act colaborativ. Armonizarea dintre straturile temporale, dintre realitate și reprezentare, dintre pictură, instalație (amintesc aici Suzi’s bestiary, tabloul Suzanei însoțit de celebra canapea tapetată cu aur și inimioare roșii) și imagine dinamică (video, glitch, animație, 3D) se completează reușit cu o topire a autorului. Această retragere din scenă, tipică unui demers postmodern și postumanist, va potența atât picturile Suzanei Dan, animate de cromatica vie, cu note de camp ludic, afecțiune și umor lucid, cât și lucrările audio și video realizate de tinerii artiști recreând o topografie afectivă a spațiului și generând o critică oportună a antropocenului.

 

Expoziția DogMan, curatoriata de Raluca Oancea, a avut loc la Borderline Art Space începând cu 21 februarie 2020, întreruptă de starea de urgență și reluată în vară până pe 9 iulie 2020.





Source link

Legate De Posturi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *