Dezbateri

Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA din Sibiu – cea mai bogată expoziţie monumentală în aer liber din Europa – Radio România Cultural


Duminică, 4 octombrie, se împlinesc 57 de
ani de la înfiinţarea celui mai mare muzeu în aer liber din România,
cuprinzând cea mai bogată expoziţie monumentală în aer liber din Europa,
Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA situat în Dumbrava
Sibiului, pe drumul ce duce spre Răşinari. Păşind aici, vizitatorul este
cufundat într-o într-o lume arhaică, liniştită, de o frumuseţe aproape
ireală.

În anul 1861, la Sibiu, se înfiinţa
Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului
Român – ASTRA, o organizaţie culturală care îşi propunea, prin statutele
sale, acţiuni de prezervare a patrimoniului românesc tradiţional,
obiectual şi de manifestare cultural-artistică.

În anul 1897, apărea ideea creării unui
muzeu la Sibiu: la Adunarea generală de la Mediaş s-a decis, cu
majoritate de voturi, construirea unei case naţionale care să cuprindă
şi un muzeu istoric şi etnografic.

În anul 1904, în Apelul pentru
întemeierea unui muzeu istorico-etnografic românesc la Sibiu, apărut în
Analele ASTREI, se punea accentul, în mod deosebit, asupra aspectului
etnografic: „trebuie să afle aici loc tot ce se referă la traiul
original şi patriarhal al poporului nostru şi mai ales uneltele, sculele
şi obiectele cari încep a dispare lăsând loc înnoirilor influenţate de
civilizaţiunea care străbate în cele mai ascunse colţuri ale vieţii
poporului”.

Astfel, în 19 august 1905 era inaugurat
Muzeul Asociaţiunii – Muzeul Etnografic-Istoric al Românilor din
Transilvania, un miracol al vremii, cel mai aşteptat eveniment al zilei
fiind vernisajul Expoziţiei etnografice şi istorico-culturale care a
marcat inaugurarea solemnă a muzeului.

În anul 1940, Romulus Vuia, director al
Muzeului Etnografic al Transilvaniei, aşternea pe hârtie proiectul
înfiinţării unui muzeu în aer liber, la Sibiu, însă anii războiului au
împiedicat ducerea mai departe a acestor idei.

Anul 1950 a adus însă schimbări haotice,
considerate realizări ale conducerii statului de atunci, Muzeul
Asociaţiunii a fost desfiinţat, regimul comunist a aplicat o strategie
de anulare a oricărui program cultural-naţional, în ţările cu ideologie
marxist-leninist-stalinistă, începând cu desfiinţarea asociaţiilor
culturale iar ASTRA sibiană a fost printre cele dintâi vizate. Cele
peste 50.000 de obiecte din colecţie au fost transferate la Muzeul
Brukenthal, însă mutarea patrimoniului a fost făcută haotic, fără nici o
supraveghere şi cu mijloace improvizate. Numeroase obiecte de
patrimoniu au dispărut, pur şi simplu, iar la Muzeul Brukenthal nu s-a
încheiat atunci nici un proces verbal de transfer sau de preluare în
custodie a obiectelor. În locul muzeului a fost instalat un Ateneu
popular.

În anul 1957, un mare pasionat de
etnografie, Cornel Irimie, este cel care a valorificat patrimoniul
etnografic şi de artă populară găsit în Muzeul Brukenthal, printr-o
expoziţie de artă populară românească. Primul experiment de expunere în
aer liber a unui monument de arhitectură populară, transferat din situl
de origine, a aparţinut fondatorilor Muzeului Asociaţiunii şi a constat
în prezentarea unei stâne aduse din munţii Poienii Sibiului.

Abia în anul 1960, proiectul a revenit în
actualitate, ulterior acestui scop fiindu-i alocat un teren pe care să
se clădească proiectul. Prin decretul Primăriei Sibiu din 11 octombrie
1960, s-a trecut la realizarea propriu-zisă a expoziţiei în aer liber,
iar specialiştii Secţiei de etnografie şi artă populară din cadrul
Complexului Muzeal Brukenthal au întocmit Proiectul tematic şi de
organizare a Muzeului în aer liber şi au stabilit etapele ulterioare de
dezvoltare ale acestuia. Specialiştii sibieni şi reprezentanţi ai
Academiei Române au dezbătut planul tematic şi profilul viitorului
muzeu, care avea să se numească Muzeul Tehnicii Populare. Un rol
important în dezvoltarea muzeului l-a avut Cornel Irimie (1919 – 1983),
cercetător român în etnografie și folclor, cel care este considerat
creatorul și organizatorul muzeului, el fiind şi primul director al
instituţiei.

În data de 6 mai 1962, Prezidiul
Academiei Române a avizat favorabil tematica viitorului muzeu, acesta
urmând să reprezinte ocupaţii, meşteşuguri şi „instalaţii tehnice
populare” de pe întreg teritoriul ţării, grupate pe diversitatea
proceselor tradiţionale, pe genuri şi tipologii.

Cornel Irimie a întreprins o laborioasă
cercetare în identificarea obiectivelor culturale din România, a creat
dosare stiințifice ale monumentelor reprezentative precum și
reconstrucția și/sau aducerea acestora în muzeul în aer liber din cadrul
a ceea ce avea să devină, peste ani, Muzeul Civilizației Populare
Tradiționale din Dumbrava Sibiului.

Începând
cu anul 1963, cercetarea ştiinţifică întreprinsă de specialiştii
muzeului s-a desfăşurat prin „expediţii” pentru depistarea în teren a
monumentelor etnografice cu valoare documentar-istorică sau tehnică ce
urmau a fi transferate în Dumbrava Sibiului. Astfel, s-au identificat:
joagărul din Gura Râului, moara din Dăbâca, uleiniţa de la Orăştioara şi
piua din Rod. În acelaşi an, erau cumpărate primele nouă monumente:
moara plutitoare din Lucăceşti, moara din Dăbâca, piua de ulei din
Orăştioara, joagărul din Gura Râului, piua de haine din Rod, moara de
mână din Bumbuieşti, teascul de ulei din Racoviţa, piua de ulei şi haine
din Tălmăcel, podul plutitor din Porceşti (Turnu Roşu). În anii
1963-1964 a fost reconstituit primul monument transferat în muzeu, moara
din Dăbâca, din ţinutul Pădurenilor Hunedoarei, un monument datat 1848,
de mare valoare etnografică, a cărui imagine este în prezent parte a
siglei muzeului.

În anii 1963 – 1967, reprezentând prima
etapă de dezvoltare a muzeului, eforturile specialiştilor s-au îndreptat
către  descoperirea şi transferarea instalaţiilor de industrie
populară, cele mai grav ameninţate monumente cu distrugerea şi
dispariţia – mori, pive, uleiniţe, dârste, joagăre etc. Au mai fost
reconstruite: teascul de boştină din Sebeş, moara de la Munteni,
joagărul cu roată mică de la Gura Râului, piua cu vâltoare de la Rod,
uleiniţa din Grind (în anul 1964), moara cu ciutură de la Arcani,
teascul din Racoviţa, casa podarului din Porceşti (Turnu Roşu) şi moara
plutitoare din Lucăceşti (în anul 1965).

Toate aceste eforturi au alcătuit o primă
etapă a colecţiei muzeale, care avea să se deschidă către public, la 17
octombrie 1967.

În 1971 s-a decis și s-a început adăugarea de case țărănești alături de atelierele meșteșugărești.

În
anul 1974, era transferată aici, poarta monumentală de acces în Muzeul
din Dumbravă, de la Uzina Mecanică din Mârşa. Aceasta atrage atenţia
vizitatorilor care păşesc pentru prima oară pe uliţele Satului din
Dumbravă prin dimensiunile impresionante: 9,61 metri lungime, 4 metri
lăţime, 7 metri înălţime, în timp ce aripile porţii au o lăţime de 6
metri. În plus, ornamentele atent migălite îi sporesc frumuseţea, cu
atât mai mult cu cât monumentul a fost la origine un arc de triumf
ridicat între anii 1940-1942 de către o echipă de elevi ai Şcolii de
Arte şi Meserii din comuna Racoviţă.

În perioada 1980-2000, tematica muzeului a
fost extinsă prin integrarea monumentelor de arhitectură populară şi de
utilitate publică, care exprimau fenomenul complex al civilizaţiei
populare tradiţionale.

În anul 1989, muzeului i se adaugă
sectorul monumentelor de utilitate publică și socială (biserică, școală,
cârciumă, popicărie).

În anul 1990, muzeul își modifică titulatura în Muzeul Civilizației Populare Tradiționale.

Începând cu anul 2000, au fost
transferate şi reconstruite în Muzeul în aer liber construcţii provenind
din toate zonele ţării: gospodării ţărăneşti, instalaţii de tehnică
populară, edificii de utilitate publică, complexe de industrii ţărăneşti
şi edificii religioase etc., care au completat cele 6 sectoare şi 18
grupe şi subgrupe tematice, întregind cea mai vastă expoziţie
monumentală în aer liber din Europa, întinsă pe nu mai puţin de 96 de
hectare care cuprind peste 10 kilometri de alei.

În
2007, în Muzeul în aer liber s-a inaugurat un loc special, un centru
instructiv-recreativ, dedicat copiilor: Etno-Tehno Parc. Ansamblul
cuprinde trei pavilioane realizate de meşteri maramureşeni, unde se
regăsesc între altele cele 14 machete de mici dimensiuni ale
monumentelor hidraulice (morile) iar cei mici pot înţelege modul
acestora de funcţionare într-un mod accesibil. Din când în când,
profesorii de fizică, de la şcolile din Sibiu, îşi aduc aici elevii,
reuşind să se facă înţeleşi în explicarea unor fenomene, prin
intermediul mechetelor de la Etno-Tehno-Parc.

În 2009, prin Mecanismul Financiar al
Spaţiului Economic European, a fost finanţat proiectul Complexului
Naţional Muzeal ASTRA, „Conservarea şi restaurarea patrimoniului
Muzeului în Aer Liber din Dumbrava Sibiului”.

Din anul 2011, Complexul Naţional Muzeal
ASTRA din Sibiu a deschis “Centrul ASTRA pentru patrimoniu” o amplă
investiţie realizată în cadrul proiectului “Conservarea şi restaurarea
patrimoniului etnografic din Muzeul în aer liber – Dumbrava Sibiului”.

În anul 2013, cu ocazia aniversării a 50
de ani de la înfiinţarea Muzeului Civilizaţiei Populare Tradiţionale
ASTRA, Romfilatelia a introdus în circulaţie emisiunea aniversară de
mărci poştale dedicată sărbătoririi acestui eveniment.

Gospodăriile din satul din Dumbravă,
grupate pe categorii de activităţi, sunt aparte: spre exemplu, universul
pescăresc este redat în cele mai mici detalii, aşa cum se regăseşte în
localităţile din Delta Dunării, împreună cu cherhanaua, cu coliba şi
gheţăria şi cu bogatul inventar de unelte, alături de acareturi precum
grajdul, coteţul găinilor sau cuptorul.

În Muzeul în aer liber din Sibiu se
regăseşte Teascul de boştină pentru extragerea cerii dar şi gospodăria
boştinarului (lumânărarului) şi, de asemenea, au fost strămutate aici
mai multe stâne, aşa cum se regăseau ele în sit, cu staul, cu hodaia de
locuit şi toate anexele, în funcţie de zonele din care provin.

La o plimbare pe aleile Muzeului din
Dumbrava Sibiului, pe jos sau cu trăsura, poate primele monumente spre
care îţi este condusă privirea sunt morile de vânt, care pot fi
observate cu uşurinţă din oricare zonă a lacului. În sectorul morilor,
realmente impresionant, se regăsesc mori acţionate prin curea de
transmisie, cu ajutorul cailor, cu ciutură şi diferite tipuri de
transmisie, de vânt, cu pânze, plutitoare ori hidraulice.

Un
monument de excepţie este Hanul tradiţional de la Tulgheş-Harghita,
care este împrejmuit cu un gard din nuiele împletite, şi se afla
odinioară la o răscruce de drumuri, în mijlocul comunei. Între “piesele”
excepţionale se află o popicărie tot din 1920, adusă în Dumbravă de la
Păltiniş, o gospodărie de la Găleşoaia, cu două case: cea bătrânească şi
casa “nouă”, aceasta din urmă având sub cornişă un brâu traforat, o
adevărată dantelărie realizată cu migală în scândură de brad.

O casă misterioasă este cea a
“meşteroaiei” – cea care se ocupa de dezlegarea a fel de fel de vrăji şi
descântece – din Săpânţa-Maramureş. De asemenea, în bogata colecţie se
află gospodării-atelier, în funcţie de meseriile care se regăseau cândva
în vetrele satelor dar şi biserici ori troiţe splendide, de o valoare
inestimabilă.

În România există mai multe muzee ale
satului, alături de Muzeului Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA
din Sibiu, existând Muzeul satului “Dimitrie Gusti” din Bucureşti,
ambele având reprezentativitate naţională, Muzeul Transilvaniei,
importante fiind şi Muzeul Satului Bănăţean, înfiinţat la 20 august
1971, la Timişoara, Muzeul Satului Bucovinean, înfiinţat la Suceava în
1968, Muzeul Satului Vâlcean de la Bujoreni, înfiinţat în 1974, Muzeul
Satului Maramureşean, înfiinţat în decembrie 1971, la Sighetu Marmaţiei.

Cercetările realizate de Cornel Irimie în
domeniul portului popular, arta lemnului, pictura pe sticlă, ceramică,
vechile industrii textile, etc., au fost valorificate în numeroase
studii și cărți publicate în țară și străinătate, iar pasiunea sa
excepţională pentru etnografie și folclor s-a tradus și în numeroase
achiziții personale de icoane pe sticlă (58 de piese reprezentative din
Transilvania, sec. al XIX-lea), mobilier pictat, ceramică, textile. După
dispariţia sa, toate acestea au fost achiziționate de Muzeul Astra și
sunt expuse împreună cu peste 1000 de publicații de specialitate,
într-un cabinet memorial „Cornel Irimie” din Piața Mică, nr.12 din
Sibiu.

De asemenea, în memoria sa, în cadrul
Complexului Național Muzeal „ASTRA”, există Centrul de Informare și
Documentare în Etnologie „Cornel Irimie”.

Muzeul Naţional ASTRA din Sibiu este unul
dintre cele mai vizitate obiective turistice de la noi din ţară,
alături de Muzeul Satului „Dimitrie Gusti”, Castelul Bran şi Castelul
Peleş.

Fotografii din arhiva personală realizate în mai 2010, august 2010, august 2012, august 2016, decembrie 2017, mai 2018

RADOR: Razvan Moceanu



Sursa articol

Legate De Posturi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *