Interviuri

„M-a atras contrastul dintre precizia cu care dau spargeri cei din filme și imprecizia jafurilor din viața reală“ – Suplimentul de cultură


După Un pas în urma serafimilor, regizorul Daniel Sandu trece de la elevii seminarului teologic la spărgătorii de bănci și de la lungmetrajul de ficțiune la producția de televiziune. Miniseria de șase episoade Bani albi (pentru zile negre), care are premiera în 22 noiembrie 2020 în toate teritoriile HBO Europe, urmărește peripețiile a doi tehnicieni de la reparații de semafoare (interpretați de Alexandru Papadopol și Cristian Bota) care intră fără să vrea în planul de jefuire a unei bănci la care tot orășelul în care locuiesc pare să comploteze, mai puțin ei.

Bani albi (pentru zile negre) e primul serial de autor produs de HBO Europe – adică la care și regia, și scenariul sunt semnate de aceeași persoană. Daniel Sandu a detaliat pentru SDC motivele pentru care acesta a fost un proiect de anvergură, insistând pe modul său de a vedea cinemaul ca pe un mănunchi de teme de gândire împachetat într-un ambalaj comercial.

 

Ai avut primul ideea scenariului sau cei de la HBO te-au cooptat și ți-au sugerat-o?

Le-am propus această idee celor de la HBO România la începutul lui 2017. Era o idee nouă care propunea o reinterpretare balcanică a ceea ce înseamnă un jaf bancar. Era tratată în genul comedie-dramă, dar ascundea în profunzime un adevăr dureros despre lucrurile care merg pe dos în România. Iar cei de la HBO i-au în­țeles potențialul, au îndrăgit imediat proiectul, l-au susținut și i-au activat procesul de dezvoltare pentru originalitatea ideii și pentru felul cum se împleteau re­la­țiile dintre personaje.

 

Ce te-a atras la un heist movie balcanic în care toate personajele tip din cinemaul american sunt bifate și adaptate locului – interlopul, patroana de bancă, polițistul local corupt, polițistul incoruptibil de la centru etc., mai puțin spărgătorii, care de fapt nu vor să dea spargerea?

Bucuria mea a fost faptul că am avut posibilitatea de a crea și dezvolta un proiect care nu e doar un produs comercial, ci conține și un discurs regizoral despre cum văd eu lucrurile în societatea în care trăim. Încă de când am început să fac primele scurtmetraje, am luat decizia de a regiza exclusiv proiecte care să fie mai mult decât doar comerciale. Să conțină teme de gândire pentru spectatori, să dea naștere la discuții pro și/ sau contra, să invite spectatorul să-și pună întrebări și, mai ales, să facă spectatorul să-și dorească să vadă producția respectivă mai mult decât o singură dată.

Dar, pentru a putea propune publicului larg astfel de teme de gândire, consider că ele trebuie împachetate în ambalaje comerciale. Altfel produsul devine nișat și își va rata ținta, așa cum se întâmplă cu multe povești bune care sunt făcute în maniere preten­țioase festivaliere și sfârșesc prin a ajunge să fie vizionate de doar câteva mii de spectatori care, culmea, deja știu mesajul pe care acele filme îl transmit.

Așadar, ideea de heist movie balcanic mi se pare cea mai potrivită în contextul în care în Europa, respectiv România ultimilor ani, au loc tot mai multe spargeri bancare. M-a atras contrastul dintre precizia cu care dau spargeri cei din filme și imprecizia jafurilor bancare din viața reală.

 

E o mare schimbare pentru tine după Un pas în urma serafimilor. De ce ai vrut să faci imediat după debut o producție de televiziune în locul unui nou lungmetraj?

E percepută ca o mare schimbare datorită diferenței dintre produse. Dar, la bază, ele au același numitor comun: sunt povești pe care eu îmi doresc să le spun. Acum, că ele devin lungmetraje sau miniserii, acestea sunt doar vehicule de transport ale mesajului și ale poveștii de la autor până la spectator…

 

Bani negri pare un proiect dificil, mă gândesc doar la cât de decupate sunt unele scene…

Au fost multe provocări, mai mari și mai mici. Câteva dintre provocările mari au fost: volumul uriaș de micro-decizii ce trebuiau luate într-un interval scurt de timp, controlul reverberațiilor propagate pe întreaga poveste și de­clan­șate de fiecare modificare, men­ținerea entuziasmului unei echipe mari de oameni talentați pe durata a patru luni de filmări consecutive și multe altele.

Decupajul mare a venit din necesitatea de a crea dinamismul necesar unui produs mainstream. În același timp, scriitura mea con­ține povești în povești, ceea ce editorii numesc „în timp ce se întâmplă ceva, se mai întâmplă și altceva“, iar asta complică lucrurile pentru că simți nevoia să acoperi și să vezi reacțiile mai multor personaje aproape simultan. Atât eu, cât și cei de la HBO ne-am dorit să evităm cadrele lungi, motiv pentru care multe secvențe au fost filmate cu mai multe aparate de filmat.

 

Toată lumea are nevoie de bani în miniseria ta și aproape toată lumea e înclinată spre corupție. Intenția ta/ a HBO-ului a fost să faceți o poveste est-europeană, nu neapărat una românească? De asta mașinile au plăcuțe fictive cu județul RJ? Parcă nici despre România nu se pomenește.

Exact. Deși am filmat în Piatra-Neamț, Onești și București, ne-am dorit ca povestea serialului să nu fie asociată cu aceste orașe, ci să fie egal valabilă pentru orice oraș atât din România, cât și din Europa de Est. Este un oraș ca din cărțile lui Kafka, pentru că de prea multe ori comparăm realitatea în care trăim cu absurditatea din poveștile lui. În serialul nostru, toată lumea are nevoie de bani și oricine e dispus să încalce legea pentru asta. Este povestea unui jaf dintr-un orășel în care sunt im­plicați aproape toți locuitorii.

Literele RJ de la numerele de înmatriculare fac exact acest lu­cru, de-localizează povestea. RJ sunt, de altfel, inițialele titlului de proiect al serialului – The Romanian Job, o reinterpretare românească a celebrului The Italian Job (1969, de Peter Collinson). Același scop și cu autoturismele, respectiv uniformele poliției din serial. Uniformele au fost create special de către de­signerul de costume Ina Isbășescu, iar autospecialele de poliție au fost modificate și colantate de către departamentul de vehicule folosind designul scenografei Simona Pă­durețu. Toate au ca scop întărirea ideii de oraș imaginar, neutru. Iar spectatorii sunt invitați să judece evenimentele și personajele, nu orașul unde s-a filmat.

 

Cum ai ales protagoniștii? Cum ai lucrat cu ei? Cât a condus Alexandru Papadopol macaraua aceea până să pară că o conduce de 20 de ani?

Cei doi protagoniști, la fel ca fiecare actor care a avut măcar o linie de dialog în acest proiect, au fost aleși prin mai multe sesiuni de casting. Distribuția actorilor a fost decisă de trei persoane: regizorul, un reprezentant al HBO România și un reprezentant al HBO Europe. În felul acesta a fost înlăturată orice suspiciune de subiectivitate. Prin urmare, toți actorii din serial au obținut rolurile pe meritul lor. M-am bucurat alături de ei și îi felicit pentru asta.

Cu Cristian Bota am mai lucrat atunci când l-am descoperit la Un pas în urma serafimilor. Am înțeles atunci că e un băiat extraordinar, că are mult potențial și că tot ce îi trebuie e oportunitatea. Iar aceasta a venit odată cu castingul pentru serial. Cu Alex Papadopol nu mai lucrasem înainte și am avut bucuria să descopăr un actor foarte talentat și un om cu simțul umorului, iar după primele zile de filmare am reușit toți trei (Bota, Papi și eu) să legăm o gașcă care să descopere și să înțeleagă cine sunt aceste personaje pe care ei le îmbracă și unde se duc ele.

Papi a făcut câteva zile sau săptămâni de lecții de conducere cu departamentul de vehicule al produc-­ției pentru a înțelege dimensiunile acelui Cherry-Picker (macara), dar mai ales modul în care se înalță nacela. La filmare era deja un profesionist în manevrarea macaralei, dând credibilitate personajului.

 

Miniseria a inspirat sondajul Semaforul Moralității

 

Să furi haine din magazin e mai necinstit decât să șantajezi

 

76% dintre români se consideră mai cinstiți și mai de încredere decât alți oameni, spun rezultatele sondajului Semaforul Moralității, realizat de Exact Business Solutions la solicitarea HBO România. Sondajul și-a propus să o obțină o perspectivă a românilor din mediul urban asupra moralității, iar 1.055 de persoane au răspuns în septembrie-octombrie 2020 chestionarului la care puteți participa și voi (https://hbogo.semaforulmoralitatii.ro/fa-testul/).

Potrivit repondenților, cele mai necinstite lucruri sunt furturile de haine din magazin (90%), șantajul (89%), furturile de alimente din magazin (87%), șpaga pentru carnetul de șofer (86%), să îți înșeli partene­rul/partenera de viață (82%). În schimb, mai puțin de doi din patru români din mediul urban consideră furtul de materiale de la serviciu, traversatul pe roșu când nu trece nici o mașină, circularea cu viteză peste limita admisă și a minți pentru a proteja sentimentele unei persoane ca fiind probleme grave de moralitate.

Conform sondajului, tinerii percep minciuna pentru a obține diverse avantaje, furtul de materiale de la birou sau citirea conversațiilor private ale unei persoane ca fiind probleme de moralitate mai puțin grave.

La capitolul implicare, cel mai mare procent dintre cei care au răspuns chestionarului (83%) e constituit din oameni care merg la vot, urmat de încurajarea altora să voteze (64%), ajutarea unui necunoscut în dificultate (60%) sau a unui coleg nedreptățit. Doar 25% dintre repondenți au declarat că merg la proteste, iar 28% că fac voluntariat.

Aproape jumătate dintre repondenți spun că au refuzat să dea șpagă atunci când li s-a cerut, iar 81% consideră că să dai șpagă e la fel de grav cu a primi șpagă. Topul profesiilor cele mai asociate cu corupția e dominat de: politicieni naționali (73%), politicieni locali (56), preoți și înalți ierarhi, respectiv mari oameni de afaceri (fiecare cu 35%), angajați din sistemul sanitar (25%).

Un procent fatalist (48%) dintre repondenți spun că ceea ce explică corupția din România e faptul că așa funcționează sistemul, 47% cred că așa merg lucrurile mai ușor, în timp ce 54% susțin că explicația ei e obținerea unor avantaje.

Pe baza răspunsurilor, sociologii au alcătuit șase profiluri morale ale repondenților. Cele mai ridicate procente (27%) le-a obținut Super-moralul cu mânecile suflecate, urmat de Echilibratul de serviciu (22%), Filosoful care schimbă lumea (20%), Super-eticul CSF, n-ai CSF (9%), Treacă-meargă, poate mâine (8%) și Corectul gata oricând de orice (7%).

 

Produsă de Cristian Mungiu și Tudor Reu prin Mobra Films pentru HBO Europe, miniseria Bani albi (pentru zile negre) îi are în distribuție pe: Alexandru Papadopol, Cristian Bota, Gavril Pătru, Medeea Marinescu, Valeriu Andriuță, Maruca Băiașu, Adriana Irimescu, Iulia Dinu, Mihaela Sîrbu, Adrian Titieni, George Remeș, Voica Oltean. George Dăscălescu, cu care Daniel Sandu a colaborat la debutul său în lungmetraj, Un pas în urma serafimilor, e director de imagine.

 

♦ Filmările au avut loc pe parcursul a 73 de zile.

♦ Echipa de filmare a numărat 150 de persoane.

♦ Cea mai dificilă scenă a fost jefuirea blindatei băncii, care s-a filmat într-o săptămână.

♦ Au fost în permanență două camere de filmare la echipa unu, plus mai multe camere adiționale. S-a filmat și cu drona.

Mobra Films se află și în spatele celui de-al doilea lungmetraj de ficțiune al lui Daniel Sandu, Tata mută munții, programat pentru premieră în 2021.

 

FOTO: © Adi Marineci










Source link

Legate De Posturi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *