Dezbateri

Ionel Tudor – dirijorul Big Band-ului Radio – Radio România Cultural


Joi,
22 octombrie, compozitorul şi instrumentistul Ionel Tudor, dirijor al
Big Band-ului Radio, împlineşte 65 de ani. Îi ascultăm mereu melodiile
celebre pe care le-a compus, îl regăsim ca orchestrator sau membru în
juriile diferitelor concursuri muzicale naţionale şi internaţionale, îl
întâlnim implicat în organizarea marilor festivaluri şi concursuri
muzicale ale ţării, îl aplaudăm în concertele în care se află la
conducerea band-ului Radio sau a marii orchestre pop-simfonice cu cor a
radioului public. Muzica l-a însoţit în întrega lui viaţă, încă de mic
copil, tatăl său fiind pianist la ansamblul armatei şi corepetitor la
Opera Română …

Ionel Tudor s-a născut la 22 octombrie 1955, la Bucureşti.

A studiat la Liceul „George Enescu” şi
este absolvent al Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti
(1976-1980), la clasa de pian, unde a studiat cu Mircea Costache, Dan
Grigore, Dinu Petrescu şi Sandu Sandrin.

Pe perioada celor patru ani de studii,
Tudor a activat ca interpret la clape în formaţia de rock progresiv –
pop-rock „Academica” – înfiinţată în 1974, la iniţiativa lui Mircea
Romcescu, student, pe atunci, la Conservator – alături de Mircea
Romcescu (chitară solo, voce), Eugen Tegu (bas) şi Sorin Scurtu (tobe).
Cei patru aveau să impresioneze la Festivalul Naţional al Artei
Studenţeşti, din 1977, unde obţin locul I, iar piesa “Mesaj de pe Vega”,
compoziţia lui Mircea Romcescu, câştigă “premiul de creaţie”. De
asemenea, sunt invitaţi apoi, la Gala “Săptămâna”, din martie 1977, iar
la sfârşitul anului, aceeaşi revistă îi consideră cea mai bună trupă a
anului la categoria “speranţe”.

Dealtfel perioada în care Ionel Tudor s-a
aflat alături de „Academica” a fost una dintre cele mai glorioase din
istoria trupei, trupa câştigând mai multe premii la festivalurile
studenţeşti de la Craiova (1978) şi Galaţi (1979), a participat la “Gala
Săptămâna Top ‘79”, a obţinut trei premii la faza finală a Festivalului
”Cântarea României” – cea mai bună “trupă profesională”, cel mai bun
pianist – Ionel Tudor şi cel mai bun solist vocal – Mircea Romcescu.
Sunt invitaţi în repetate rânduri în show – uri de televiziune,
înregistrează mai multe piese pentru Radiodifuziune, în 1979
înregistrează, la “Electrecord”, albumul „Purtăm un cânt” şi participă
la Festivalul Club A, ediţia a III-a, în perioada 5 – 8 iunie 1979.

Între anii 1980 şi 1991, Ionel Tudor a
fost profesor la Şcoala Populară de Artă din Bucureşti, în care a
pregătit şi lansat numeroşi solişti ce au căpătat notorietate în timp,
printre care Monica Anghel, Gabriel Cotabiţă, Adrian Enache, Nicola,
Carmen Trandafir, regretata Mădălina Manole, sau Alexandra Ungureanu.

În anul 1981 a debutat în calitate de
compozitor şi tot în acelaşi an a devenit un orchestrator cunoscut şi
apreciat, fiind solicitat de marea majoritate a compozitorilor şi
soliştilor români.

Din anul 1982, pe lângă activitatea de
profesor, compozitor, orchestrator şi colaborator al Orchestrei Radio, a
condus, ca dirijor şi şef de orchestră, un grup instrumental propriu –
Formaţia Ionel Tudor – , cu care a asigurat acompaniamentul orchestral
la toate marile festivaluri şi concursuri naţionale de creaţie şi
interpretare de muzică uşoară, cum ar fi Festivalul Mamaia, Festivalul
Melodii şi Festivalul Bucureşti şi alături de care a obţinut premii şi
diplome ca dirijor şi şef de orchestră.

După o colaborare de tânăr, de la vârsta
de 14 ani, ca pianist, cu orchestrele radio, perioadă în care a evoluat
sub baghetele dirijorilor Sile Dinicu, Cornel Popescu şi Ion Cristinoiu,
din anul 1991 s-a angajat ca pianist al Big Band-ului Radio cu care a
realizat numeroase spectacole de muzică uşoară, jazz şi blues,
recitaluri şi gale, a acompaniat pe scenele prestigioase ale
Festivalului Internaţional Bucureşti, Festivalul Internaţional „Cerbul
de aur” de la Braşov şi pe scena Festivalului de la Mamaia, iar din anul
1994 conduce Big-Band-ul Societăţii Române de Radiodifuziune din
Bucureşti.

Este compozitor, membru al Uniunii
Compozitorilor si Muzicologilor din Romania (UCMR) – din 1990 – şi
membru al biroului de conducere a secţiei de muzică pop şi jazz  a UCMR.

De-a lungul timpului a devenit membru al
Consiliului Director al Asociaţiei Dreptului de Autor din România (ADA)
şi membru al Comisiei Centrale pentru Atestarea calităţii de artist
liber profesionist.

A fost, de asemenea, membru sau
preşedinte de jurii la numeroase concursuri şi festivaluri muzicale
naţionale şi internaţionale. A susţinut nenumărate recitaluri şi gale
muzicale şi a dirijat pe scenele prestigioase ale Festivalului
Internaţional „Bucureşti”, Festivalului Internaţional Cerbul de Aur
Braşov, Festivalului Mamaia, Festivalului George Enescu, la Festivalul
Internaţional de Teatru, la Festivalurile Internationale de Jazz de la
Bucureşti şi Sibiu. A dirijat, de asemenea, şi pe numeroase scene de
peste hotare.

Este compozitor al coloanelor sonore a
patru filme artistice de lungmetraj, colaborând astfel cu regizori
precum Gheorghe Vitanidis, Nicolae Corjos, Mircea Moldovan şi Şerban
Marinescu. Inspiraţia sa muzicală a stat astfel la baza peliculelor „În
fiecare zi mi-e dor de tine” (1987, regia Gheorghe Vitanidis, muzica
fiind realizată în colaborare cu George Grigoriu), „Expediţia” (1988,
regia Mircea Moldovan), „Un studio în căutarea unei vedete” (1989, regia
Nicolae Corjos) şi „Turnul din Pisa” (2002, regia Şerban Marinescu).

A compus musicaluri sau muzica de scenă
pentru piese de teatru, incluzând aici şi reorchestrarea musicalului
„Bunp seara, domnule Wild” de Henri Mălineanu. Astfel, i-am ascultat
muzica în „Mi se pare că mă-nsor” (1975), muzică de scenă la piesa lui
Emil Braghinski şi Eldar Riazanov, în româneşte de Călin Florian şi
Tudor Steriade, în „Elefănţelul Bimbo (1985), musical pentru copii,
libretul de George Mihalache, „Elefănţelul Bimbo şi Pantera roz (1980),
musical pentru copii, libretul de George Mihalache, „Ah, misterele
iubirii (2003), musical, libretul de Flavia Buref, „Un noroc cu cântece”
(2005), musical, libretul de Flavia Buref şi „Importanţa de a fi prost”
(2006), musical, libretul de Aurel Storin, după Oscar Wilde.

A
compus zeci şi zeci de piese muzicale, unele devenite şlagăre. Între
acestea regăsim melodii precum Piano-Pianissimo (1981), pe versuri de
Harry Negrin, „La cinci şi jumătate, la Universitate (1983), pe
versurile soţiei sale, Andreea Andrei, „Nu îţi spun te iubesc” (1985),
pe versuri de Andreea Andrei, „Te-aştept să vii” (1987), pe versuri de
Andreea Andrei, „Noapte Albastră” (1987), pe versuri de Andreea Andrei,
„Te rog, domnişoară, nu pleca” (1991), pe versuri de Andreea Andrei,
„Uneori” (1991), versuri de Andreea Andrei, „El Amor” (1992), pe versuri
de Joey de Alvare, „Mi-e dor de ochii tăi” (1993), pe versuri de
Andreea Andrei, „Se repetă istoria” (1995), pe versuri de Luana Mitran,
„Şansa e de partea mea” (1996), pe versuri de Andreea Andrei, „Mama”
(1996), pe versuri de Elena Cârstea, „Nu-i târziu” (1997), pe versuri de
Andreea Andrei, „Drumul meu, viaţa mea” (1998), versuri de Andreea
Andrei, „Ia-mi şi sufletul cu tine” (2001), versuri de Andreea Andrei,
sau „Tell me why” (2002), pe versuri de Mirela Fugaru.

A obţinut sute de premii şi trofee, atât în calitate de compozitor cât şi ca dirijor.

Melodiile compuse sau orchestrate de
Ionel Tudor au obţinut, printre altele, Trofeul „Şlagăre în devenire” –
1981, Premiul Publicului – „Şlagăre în devenire” – 1982, Diploma pentru
merite în activitatea cultural-artistică – decernată de Comitetul de
Cultură Bucureşti – 1984, Premiul Publicului-Festivalul Naţional
„Melodii ’81”, Premiul Juriului – „Melodii ’82”, Premiul Publicului –
Mamaia ’83, Premiul  III – Festivalul  „Bucureşti ’84”, Diploma pentru
contribuţia adusă la reuşita concursului – „Melodii ’83”, Diploma pentru
contribuţia adusă la reuşita concursului – „Mamaia ’84”, Premiul
Ansamblului Tineretului – 1985, Premiul Juriului „Melodii ’85”, Premiul 
III – „Mamaia ’85”, Premiul  I  – ”Mamaia ’86”, Diploma şi Titlul de
Laureat al festivalului – „Melodii ’87”, Premiul  I – „Mamaia ’88”,
Diploma şi Titlul de Laureat – „Mamaia ’89”, Premiul I şi Trofeul –
„Mamaia ’91”, Premiul de creaţie al UCMR – 1991, Premiul I şi Trofeul –
„Mamaia ’93”, Premiul III  – „Mamaia ’95”, Premiul III – „Mamaia ’96”,
Premiul  II – secţiunea şlăgare – „Mamaia ’97”, Premiul  II – secţiunea
creaţie – „Mamaia ’97”, Trofeul Festivalului „Cântecul de dragoste” –
1997, Premiul I – „Mamaia ’99”, Premiul de creaţie al UCMR – 2000,
Premiul Juriului – Festivalul „Cântecul de dragoste” – 2002, Premiul
„Bravo-Bravissimo” pentru promovarea imaginii României în lume – 2002,
Diploma de Onoare în semn de recunoaştere şi preţuire pentru contribuţia
la promovarea cântecului românesc – decernată de Ministerul Culturii şi
Cultelor – 2002, Locul 8-9 – Eurovision 2002, cu piesa „Tell me Why”
interpretată de Monica Anghel şi Marcel Pavel, Premiul Special pentru
cea mai bună reprezentare a României la Festivalul Eurovision, în cadrul
Premiilor muzicale Radio România ediţia a III-a – 2003, Premiul
„Tradiţie şi Profesionalism în muzică”, decernat de revista
„Actualitatea Muzicală” pe anul 2003, Trofeul Steaua de Aur – Bucureşti –
2004, Premiul UCMR pentru Muzical – 2003, Premiul I – secţiunea creaţie
– Mamaia 2006, Premiul presei – Mamaia 2006, Trofeul „Duminica în
familie – 10 ani” – 1998-2008, Diploma in Honoris acordată de Primăria
Municipiului Bucureşti – 2009, sau Premiul de excelenţă – Mamaia – 2010.

În calitate de şef de orchestră a obţinut
premii şi distincţii precum Diploma pentru formaţia orchestală Ionel 
Tudor – „Mamaia ’84”, Diploma dirijorului Ionel Tudor pentru merite în
activitatea cultural-artistică – decernată de Comitetul de Cultură
Bucureşti, Diploma formaţiei Ionel Tudor – „Melodii ’85”, Diploma
formaţiei Ionel Tudor – la festivalurile „Mamaia ’85”, „Mamaia ’86”,
„Melodii ’87”, „Mamaia ’87”, „Mamaia ’88” şi „Mamaia ’98”, Diploma şi
Premiul de Excelenţă pentru Big Band-ul Radiodifuziunii Române – dirijor
Ionel Tudor – pentru întreaga activitate profesională – „Mamaia 2001”,
Premiul I pentru recitalul Big Band-ului Radio la concursul Caselor de
producţie muzicală din Romania – „Mamaia 1998”, Trofeul Jazz 2002 – la
Gala Premiilor Radio Bucureşti – pentru Big Band-ul Radio – 2003,
Premiul Criticii de Jazz pentru CD-ul „Big Band Blues” pe anul 2002,
Trofeul TVR50 şi Diploma de excelenţă pentru rolul avut în istoria
Televiziunii Române – 2006, Premiul pentru Jazz – decernat de revista
Actualitatea Muzicală – 2007, Diploma Aniversară Radio România 80 –
2008, sau Trofeul “Duminica în familie” 1998-2008 – în martie 2009.

Este căsătorit cu textiera Andreea Andrei
de 40 de ani (din 4 septembrie 1980), cei doi având un fiu, Andrei
Tudor, care a urmat cariera muzicală remarcabilă a tatălui său.

RADOR: Răzvan Moceanu



Sursa articol

Legate De Posturi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *