Dezbateri

Film – Suplimentul de cultură


Cică timpul n-ar exista (totul se petrece în același timp) și uite că, printr-o coincidență extraordinară un text de rubrică de acum câțiva ani, unde scriam despre Frumoasa din Pădurea Adormită, figurează acum pe site cu data apariției 1 ia­nua­rie 1900. Un început de lume după „o sută de ani“ de somn adânc.

Există un anume Guy Jones care montează sunete peste imagini vechi și al cărui cont pe YouTube e foarte frecventat. Anul trecut în februarie a pus împreună cu un coleg sunet și culori peste șapte minute în mișcare surprinse de suedezi în New Yorkul anului 1911. Filmulețul a avut până acum peste 17 milioane și jumătate de vizualizări. Milioane de oameni siliți să stea în case, cu existențele suspendate, au redescoperit înceata lume de altădată.

Pe YouTube există și varianta necolorizată a filmului și, dacă le vezi pe amândouă, ce descoperi? Că nu alb-negrul ni se pare străin în filmele vechi, ci lipsa sonorului. Când auzi caii tropăind pe caldarâm, tramvaiele mugind (cum se pare că făceau pe atunci), copiii strigând, vântul adiind și oamenii vorbind ininteligibil, trecutul (fie el alb-negru) se animă instantaneu, iar prezentul devine continuu.

Sunetul dă mai multă viață decât lumina desaturată a soarelui peste o piață la amiază, unde oamenii trec nu cu graba din filmele vechi (deoarece Guy Jones îi încetinește tehnic), ci cu mersul lor obișnuit, ceea ce-i face pe mulți să exclame: „Ce tihnită era viața pe atunci! Oamenii nu se grăbeau ca acum“.

Contul lui Guy Jones e o bibliotecă de comori vizual-auditive: Alberto Santos Dumont și dirijabilul lui psihedelic (un imens trabuc moale), filmat într-un zbor din 19 septembrie 1900 (la aproape trei săptămâni după ce mi-a apărut textul în „Suplimentul de cultură“!); o călătorie cu tramvaiul prin Viena în 1906, când Freud avea 50 de ani și locuia de 15 ani pe Berggasse 19, iar Mahler dirija la Wiener Staatsoper (am fi putut să-l vedem și pe Franz Josef pe stradă, zice cineva); sau o filmare din iunie 1899, la Londra, cu un stol nesfârșit de bicicliste zburând țe­pene în corsete și lungile lor rochii victoriene (cu grijă să nu le agațe). „Dem was some bad bitches“, scrie o feministă modernă într-un comentariu din josul paginii. Altcineva remarcă mirarea bărbaților din film în fața acestor femei eliberate biciclistic pe vremea când nu aveau încă drept de vot.

Tot Guy Jones a realizat un montaj formidabil din fotografii făcute pe stradă, 1838-2019: Street Photography – A Photo For Every Year. Douăzeci de minute de istorie a vieții cotidiene. E și Calea Victoriei de la 1930 pe acolo, plină de lume, precum și ga­ra din Cluj (Kolozsvár), surprinsă dintr-un tren care venea dinspre sud într-o zi ploioasă din 1935. Toate aceste fotografii superbe sunt însoțite de un montaj sonor din muzica vremii, care evită hiturile păstrând mai bine atmosfera.

Cunoscuta Obernstrasse din Bremen la 1943, cu lumina care se reflectă frumos în pavajul și trotuarele ude de ploaie. New Yorkul la 1900 (o poză colorizată), cu Mulberry Street împânzită de oameni care se uită toți fix la aparat, pentru că timpul de expunere era pe atunci mare. Lake Shore Drive din Chicago la 1905, cu oceanul pe stânga, faleza în centru (multă lume plimbându-se sau admirând peisajul), un drum de pământ pe dreapta plin de trăsuri (femeile au pălării largi), iar în extrema dreap­tă, printre copaci – lacul.

Fotografia mea preferată (tot colorizată) reprezintă bulevardul Broadway din Saratoga Springs, statul New York, în 1915, și pare ruptă din Vârsta inocenței. Fotograful era la umbra unor copaci înalți, pe treptele uneia din vilele impozante din piatră brună. Pe stradă caleștile, căruțele și o singură mașină merg pe două sensuri, dar foarte aproape de trotuar, încât mijlocul străzii rămâne gol.

Am ieșit și eu să cumpăr cafea bună de la magazinul cu produse din Germania și ce să vezi? În cartier a apărut un Mega Image! Nu contează că e deja al doilea Mega din Sibiu (celălalt e la ieșire din oraș, nici n-am fost), ci că a venit din altă paradigmă tocmai când mi se făcuse dor de fosta viață din București. M-am plimbat plină de nostalgie printre rafturi. Mâine mă duc să văd dacă e tot acolo.









Sursa articol

Legate De Posturi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *