Dezbateri

Film – Suplimentul de cultură


Când devine mai interesant să pui murături decât să te uiți la un film care nu-ți place (darămite să mai și scrii despre el), te întrebi cum se vor așeza prio­ritățile după această perioadă intermediară, încă neîncheiată.

Îmi propusesem să scriu despre noua mini-serie Buturuga mică / Small Axe, realizată de Steve McQueen, dar după un prim episod care nu mi-a zis nimic, n-am mai avut răbdare cu episodul Lovers Rock, pus de Stephanie Zacharek pe locul 5 în topul celor mai bune filme ale lui 2020 din „The Time“, top unde colectiv, de Alexander Nanau, e pe locul 2 (după First Cow, de Kelly Reichardt)!

Mult mai mult suflet am găsit în Honey Boy, primul lungmetraj de ficțiune al regizoarei independente Alma Har’el, realizat după scenariul lui Shia LaBeouf. Și acest film din 2019 e disponibil pe HBO GO. Față de activismul politic (sincer, de altfel) al lui Steve McQueen, Honey Boy vorbește despre părinți traumatici și despre dificultatea de a nu da mai departe bagajul emoțional primit de la părinți. Ceea ce face filmul și mai important e că vorbește despre o rană deschisă reală și că a fost un fel de terapie pentru Shia LaBeouf, a cărui poveste cu tatăl său, Jeffrey, o transpune pe ecran.

Shia LaBeouf a fost arestat în 2017, când filma The Peanut Butter Falcon, și trimis la dezalcoolizare. Când a fost diagnosticat cu sindrom de stres posttraumatic și a început cu un psiholog să adune piesele și să refacă istoria traumei, i-a venit ideea unui scenariu de film. A început să scrie pe măsură ce avansa cu terapia și i-a trimis paginile, pe măsură ce le scria, regizoarei Alma Har’el, care făcuse până atunci doar documentar, dar cu care rezona pentru că și ea avusese un părinte alcoolic. (Oricum prea multă lume nu mai vorbea cu el în perioada aceea.)

Când proiectul a căpătat contur, în rolul lui Shia LaBeouf la 22 de ani a fost distribuit Lucas He­dges (nominalizat la Oscar pentru Manchester by the Sea), în vreme ce rolul lui La Beouf la 12 ani i-a fost dat unui mic actor britanic extraordinar, Noah Jupe, care deja jucase în câteva filme și care seamănă puțin cu personajul real pe când intra în lumina reflectoarelor, în serialul Even Stevens de pe Disney Channel. (Evident, personajele din film nu au numele reale.)

Ca totul să fie și mai greu, LaBeouf a acceptat să joace rolul tatălui, încurajat de faptul că și în terapie recursese la jocuri de rol. Asta l-a ajutat să-și înțeleagă mai bine părintele și să înceapă să-l ierte pentru răul făcut, iertarea și compasiunea fiind singurele care ne pot ajuta să ne vindecăm cu adevărat.

Distins la Sundance cu un premiu special, Honey Boy e un mic film independent despre o mare rană, care surprinde dificultatea unor oameni de a fi părinți și dificultatea copiilor de a înghiți hrana lor amestecată. El vorbește în mod realist, poetic uneori, despre forța copiilor de a răzbi, de a fi de multe ori părinții propriilor părinți și de a pune capăt transmiterii traumei de la o generație la alta.

În cu totul alt registru, noua mini-serie HBO 30 de arginți/ 30 monedas, a cunoscutului cineast spaniol Álex de la Iglesia, e un divertisment de foarte bună calitate, în care thrillerul și horrorul cu influențe religioase incorporează referințe cinematografice și nu pierde din vedere un umor fin. Acțiunea începe într-un sat din Spania zilelor noastre, unde o va­că naște un copil și continuă, umflându-se ca laptele pus la fiert, într-o poveste despre demoni, po­sedați, preoți exor­ciști misterioși, conspirații papale și terorism internațional.

Imaginând fiecare episod ca pe un film de sine stătător, Álex de la Iglesia (care a lucrat scenariul împreună cu colaboratorul său mai vechi Jorge Guerricaechevarría), păstrează tiparele genului, dar le adaptează într-un mod ironic, având grijă să păstreze o aură de mister în jurul fiecărui personaj. Dovadă că a înțeles perfect strategia unui serial TV e faptul că fiecare episod acumulează noi informații care lărgesc și complică povestea, înăuntrul fiecărui episod firul narativ modificându-se permanent, uneori de la o scenă la alta.

Cei care încearcă să facă lumină într-o poveste care se întunecă tot mai mult sunt o tânără frumoasă și dură ca într-un film american – și care e de fapt veterinarul satului (Megan Montaner) – și primarul (Miguel Ángel Silvestre) frumos ca un fotomodel și cu mușchii lucrați, dar aflat sub papucul soției. Cei doi par mult mai ușor de citit decât tenebrosul preot Vergara (Eduard Fernández), care e mai impenetrabil ca un jucător de poker și mai alunecos ca o anghilă. Ceea ce ține povestea la un loc e, în esență, faptul că nu știi în ce tabără e.

 

FOTO: © MANOLO PAVON 









Sursa articol

Legate De Posturi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *