Publicatii

Epoca de Aur a falsurilor – Suplimentul de cultură


Tare greu de imaginat scăparea de ochii cenzorilor a unor fake news anti-sistem, date fiind structurile, direcțiile, serviciile care se ocupau de controlul cărții, tipologia intervențiilor cenzoriale, regimul vizelor, criteriile de epurare, evoluția acestor criterii în timp, mulțimile de oameni preocupați, chipurile, de siguranța și sănătatea mintală a românilor, miza fiind în realitate o blocare agresivă a dreptului la informație, a libertății de exprimare.

Recent apărut la Editura Polirom, volumul Fake news în Epo­ca de Aur. Amintiri și povestiri despre cenzura comunistă oferă nu doar o sinteză lumii false create de comuniști, ci și dovada că, în războiul dintre nevoia de control a puterii și puterea subversivă a creativității, au existat oameni care au creat fake news anticomunist, cu implicații cel puțin comice, atunci când au avut norocul de a nu fi dramatice.

Unul dintre aceștia a fost și Ioan T. Morar, care nu doar o dată s-a bucurat de victorii personale ce i-au oferit prilejul să râdă, chiar dacă pe ascuns: „Am avut însă și o latură în care am încercat vigilența cenzurii (și am reușit, cu ajutorul unui mic cerc de complici), am publicat fake news săptămânal în «Viața studențească», poezii inventate ale unor poeți inventați în revista «Orizont» și un grupaj de poezii de Cassius Clay, total inventate de mine, în «Almanahul România literară». Am «tradus» dintr-un volum de scrisori către Julio Iglesias, volum inexistent, am participat la farse din lumea scriitorilor. Și, în ultimii ani, în grupuri foarte restrânse, cu prietenii din Divertis și Ars Amatoria, l-am imitat pe Ceaușescu. Riscând mult“.

 

Autorul răstoarnă oglinda libertăților și drepturilor

 

În primele două părți ale cărții – „Am creat o Epocă Nouă, nu vo­uă!“ și „Fake news ca o văpaie despre Ceaușescu Nicolae“ –, Ioan T. Morar adună la un loc cele mai puternice fake news-uri venite dinspre familia Conducătoare că­tre popor, dar și unele dintre cele mai grele „cărămizi“ din tot cea însemnat cons­trucția unei false imagini a unei epoci, a unei familii, a unui popor.

Cu ironie și umor, autorul răstoarnă oglinda libertăților și drepturilor și ne demonstrează că în Epoca de Aur drepturile Omului nu au fost nicidecum congruente cu drepturile Omului Nou, falsa fericire propovăduită de partid construindu-se pe obliga­ția de a face mulți copii (la pachet cu taxa de celibat, de fapt de nereproducere, și interzicerea avorturilor), pe libertatea de a urma partidul și de a colabora cu Securitatea, pe libertatea statului de a-ți viola corespondența, pe dreptul conducătorului de a călători mult ca să nu mai fie cetățenii puși în situația asta (lipsa pașaportului și faptul că o duminică circulau doar mașinile cu numere cu soț, iar cealaltă duminică mașinile cu numere fără soț ar putea fi de domeniul fantasticului pentru gene­rațiile actuale). Colecția de fake news începe cu marele mit al hărniciei omului nou, Ioan T. Morar dezvăluind povestea ce se ascun­de în spatele stahanovismului: Stahanov, minerul erou, spărgătorul de norme, cel care a realizat de paisprezece ori norma prevăzută, fusese de fapt ajutat de mulți alții nemenționați de presă, dar a rămas ca reper mobilizator absolut pentru harnicii muncitori purtători de stindard. Un alt fake news patriotic evocat este iradierea lui Gheorghiu-Dej de către KGB, ca și laserul inventat de români pentru a topi tancurile sovietice.

Unele dintre cele mai grăitoare pagini din volum mi s-au părut cele dedicate ascunderii înfometării populației sub masca unei alimentații raționale, „un fel de viziune științifică cuprinsă într-o lege care se îngrijea de silueta românilor. Să-i spui poporului că stă la coadă la alimente pentru că așa este sănătos e una dintre culmile cinismului de partid și de stat promovat de soții Ceaușescu, cu aprobarea celor­lalți din conducerea partidului“. Capitolul prezintă nu doar rutina românilor de a sta la cozi și de a primi pe cartelă alimente din ce în ce mai puține și mai slabe calitativ, ci redă și fragmente din ședințele de partid prin care se încerca motivarea limitării consumului prin grija pentru sănătatea populației, depășirea standardelor de greutatea stabilite prin lege fiind un afront la adresa partidului și a secretarului său general. Iar femeile trebuiau să în­vețe să gătească mai puțin, mai echilibrat, mai științific, în numele „socialismului dietetic“.

 

O imagine cuprinzătoare și detaliată

 

Dedesubturile falsei publicități a epocii, povestea nechezolului – falsa cafea cu care erau răsplătiți românii, nașterea lui Moș Gerilă – un fake Moș Crăciun (ironia sorții făcând ca dictatorul să fie împuș­cat fix în ziua Crăciunului îndelung prigonit și negat) –, falsul învățământ gratuit, contribuția cinematografelor la propagarea fake news-urilor, falsul umor oficial față în față cu oazele de umor scăpat printre stâlpii vigilenței de partid, falsul merit al lui Ceau­șescu în construirea metroului și tragicomicele amestecuri ale Elenei în construcția acestuia (arhitectura stației de la Piața Romană fiind în exclusivitate „meritul“ ei), farsa de care a avut parte Adrian Păunescu la unul dintre cenaclurile în care meșterea de zor mitul lui Ceaușescu (și aici am râs zdravăn, cu satisfacție), diplomele fal­se cu care clanul Ceaușescu și-a completat CV-ul măreției, falsele fotografii ale unei familii fals-fericite, fotoșopul de partid („mereu erau probleme cu picioarele Elenei Ceaușescu, ea stătea adesea relaxată, adică destul de, pardon de expresie, crăcănată. Așa că, spu­ne legenda, exista în Atelier o cutie cu picioarele ei decupate în mai multe exemplare, cu mai multe perechi de pantofi, care se lipeau atunci când era cazul, pentru ca tovarășa să arate bine și cu picioarele apropiate, ca o doamnă distinsă“), imaginea falsă de lider mondial, laboratorul avansat de minciuni al Televiziunii Române, izolarea românilor pentru a între­ține imaginea falsă a unei societăți fericite – sunt doar o parte din puzzle-ul fake news-urilor de care a mustit mă­reața Epocă de aur.

Ultima parte a cărții – „Micul eroism de catifea“ – constituie o colecție a farsele pe care Ioan T. Morar i le-a făcut cenzurii, înainte de Revoluție, păcălind vigilența plină de abnegație a paznicilor regimului ceaușist, cititorii putându-se delecta cu textele și tehnicile subversive la care a recurs autorul.

Ioan T. Morar pune cap la cap, cu mult umor și ironie fină, rea­lități consemnate în acte oficiale, fragmente din ședințele și congresele partidului, experiențe personale sau ale apropiaților, legende urbane, bârfe, povești de alcov, articole, aso­ciații și interpretări sur­prin­ză­toare și ne oferă o imagine cuprinzătoare și detaliată a grotescului unei lumi false în care au fost ne­voiți românii să trăiască zeci de ani. Fake news în Epoca de Aur. Amintiri și povești despre cenzura comunistă e un volum pe care trecerea timpului și stilul autorului îl fac savuros, multe dintre paginile sale putând constitui material auxiliar al lecțiilor de istorie sau de literatură.

 

Ioan T. Morar, Fake news în Epoca de Aur. Amintiri și povestiri despre cenzura comunistă, Polirom, 2020









Source link

Legate De Posturi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *