Interviuri

Cvartetul Arcadia și primul volum al cvartetelor de Mieczysław Weinberg. Interviu cu Traian Boală – Suplimentul de cultură


Cea mai recentă înregistrare a cvartetului Arcadia este un prim volum dintr-o integrală Mieczysław Weinberg, preconizată pentru următorii ani la prestigioasa casă de discuri britanică Chandos. Apărut pe 8 ianuarie 2021, albumul a fost difuzat încă de a doua zi ca „înregistrarea săptămânii“ la BBC Radio 3 și începe să se bucure de recenzii mai mult decât favorabile în presa europeană de specialitate.

Cei patru clujeni din Arcadia Quartet l-au înregistrat la Potton Hall, Anglia, în martie anul trecut, cu doar câteva zile înainte de decretarea stării de urgență în România. În cele trei lucrări de pe disc, interpretarea cvartetului Arcadia este una pasionantă, de tulburătoare intensitate în redarea spectrului, de o spectaculoasă complexitate emoțională, de la oniric la tumultos. Cvartetul Arcadia are un sunet penetrant, cu tensiuni și eliberări, cu o interiorizare a tempourilor capricioase ce traversează pe rând anxietăți profunde și frumuseți transparente. Acest prim volum dintr-o integrală ce se anunță promițătoare, poate fi, prin calitatea interpretării, impuls și argument în descoperirea muzicii lui Mieczysław Weinberg.

 

Weinberg, o biografie dramatică

 

Mieczysław Weinberg

 

Creația lui Weinberg, aproape necunoscută în România, se află în momentul de față într-un reviriment spectaculos în Europa și Rusia, după ce, în timpul vieții, muzicianul a trăit într-un injust con de umbră. Biografia compozitorului născut pe 8 decembrie 1919, la Varșovia, într-o familie evreiască cu origini în Basarabia, este una dramatică: când naziștii îi vor trimite familia în ghetoul din Łodz la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, se refugiază la Minsk, acolo unde începe studiul compoziției. Nu va afla decât târziu că, mai puțin norocoși, părinții și sora sa Esther aveau să moară în lagărul de concentrare de la Trawniki, lângă Lublin.

Sovieticii îi vor schimba grafia numelui drept Moshe Vainberg și-l vor evacua la Tașkent, unde va fi corepetitor la operă. Se căsătorește cu Natalia, fiica unui director de teatru evreiesc ucis de Stalin, și ascultă Simfonia a V-a de Dmitri Șostakovici, pe care îl va cunoaște tot în capitala Uzbekistanului. Impresionat de talentul componistic și pianistica lui Weinberg, Șostakovici îl cheamă în 1943 la Moscova unde vor deveni prieteni apropiați. Urmează câțiva ani fericiți și prolifici, în care devine cunoscut în urma unor succese muzicale.

Dar Mieczysław/ Moshe e un nume de evreu polonez. Urmărit de NKVD, va fi încarcerat la celebra Lubianka pentru „formalism“ și „naționalism burghezo-evreiesc“. Tot Șostakovici intervine direct la Beria pentru el, dar doar moartea lui Stalin îl va reabilita, în 1953.

Rămâne la Moscova până la sfârșitul vieții și pentru a subzista compune, pe lângă simfonii și muzică de cameră, multă muzică de film – coloana lui sonoră la varianta rusească a desenului animat Winnie The Pooh e celebră –, deși nimeni nu a știut mult timp cine a compus-o! Apare rareori în concerte, ca pianist, dar nu va mai avea parte de succes și recunoaștere până spre sfârșitul vieții, creația sa fiind cunoscută doar unui mic cerc de prieteni, între care Emil Gilels, Leonid Kogan, Kiril Kondrașin, Mstislav Rostropovici, Cvartetul Borodin sau Kurt Sanderling. Deși suferă de boala Crohn, va trăi pentru a-și vedea compozițiile înregistrate la casa de discuri britanică Olympia. Se va converti la ortodoxie cu câteva luni înainte să moară, pe 26 februarie 1996.

 

Cvartetele

 

© Chandos

 

Șostakovici glumea într-o scrisoare către un prieten: „Ieri am terminat încă un cvartet și i l-am dedicat lui Weinberg. El a scris zece cvartete și eu doar opt. Așa că am decis să-l ajung și să-l depășesc“. Iar dacă prietenia celor doi a însemnat și o îndelungă colaborare muzicală, chiar dacă cei doi creatori s-au influențat reciproc și folosesc deseori aceeași limbă, limbajul e unul diferit. Iar genul cvartetului de coarde e unul emblematic pentru întreaga creație a lui Weinberg: intensitatea tumultului, lirism de o intimitate dureroasă, într-o remarcabilă tehnică de colaj original, care preia polistilic de la experimentul bartókian până la inefabilul ludicului de inspirație klezmer. Ca întreaga creație, viața compozitorului nu e oglindă, ci o lume ideală, de o profunzime tulburătoare.

Cele șaptesprezece cvartete compuse în aproape jumătate de secol se pot grupa în trei perioade: 1-6 de tinerețe; 7-12 competiționale (scrise pentru concursuri și cele mai „în umbra lui Șostakovici“) și 13-17 lucrări de maturitate. Primul volum al integralei Arcadia conține trei dintre ele, alese mai mult din rațiuni de ordin temporal.

Cvartetul nr. 2 în sol major, Op. 3/145 a fost scris în 1939-1940, în timpul anilor de studiu la Minsk, și dedicat mamei și sorei sale, despre care a aflat mai târziu că nu au supraviețuit invaziei Poloniei de către Germania în cel de-al doilea război mondial, lucrare asupra căreia Mieczysław Weinberg a revenit în 1987, transformând-o în Simfonia de cameră nr. 1. Interpretarea Cvartetului Arcadia e aerată și luminoasă, cu angajament fizic fără urmă de efort în presto-ul final.

Cvartetul nr. 5 în sib major, Op. 27 este primul în care compozitorul adaugă titluri celor cinci mișcări atipice (Melodie. Andante sostenuto; Humoreske. Andantino; Scherzo. Allegro molto; Improvisation. Lento și Serenade. Moderato con moto). A fost scris în 1945 și reflectă influența lui Șostakovici, prin sobrietate, solouri mai prelungi ale primei viori, melodicitate și o dramaturgie exaltată, de suită camerală, pe care Arcadia îl cântă emoționant, cu o sensibilă interiorizare.

Cvartetul nr. 8 în do major, Op.66 în trei părți a fost dedicat cvartetului Borodin și este o muzică nostalgică, cu melodică memorabilă. O căutare a consolării în versiunea Arcadia String Quartet.

 

© Raluca Ciornea.jpg

 

Cvartetul Arcadia, cel mai cunoscut cvartet românesc al momentului și un produs de top pe piața muzicală internațională, este alcătuit din Ana Török – vioară, Răsvan Dumitru – vioară, Traian Boală – violă și Zsolt Török – violoncel. Cei patru muzicieni sunt împreună din 2006, iar din 2015 sunt cvartet în rezidență al Centrului Național de Artă „Tinerimea Română“ din București și membri ai Filarmonicii „Transilvania“ din Cluj-Napoca. Acesta este al patrulea lor proiect discografic.

Despre CD și integrala Weinberg am stat de vorbă cu Traian Boală, violistul cvartetului, într-un interviu în exclusivitate pentru „Suplimentul de cultură“:

 

Traian Boală, felicitări pentru acest prim album din integrala dedicată cvartetelor lui Mieczysław Weinberg, un nou proiect extraordinar pentru cvartetul Arcadia, realizat împreună cu casa de discuri britanică Chandos. Câte CD-uri va conține integrala și în ce orizont de timp va fi realizată?

Mulțumim mult pentru aprecieri și atenția acordată. Colecția va conține șase discuri, iar planul inițial era de a înregistra două pe an, dar în condițiile actuale, cu atât de multe amânări și reconfigurări ale proiectelor, rămâne de văzut în cât timp vom reuși să lansăm pe piață întreaga colecție.

 

Când ați înregistrat acest prim volum și unde?

A fost înregistrat la început de martie 2020, de-a lungul a trei zile, la Potton Hall, UK – unul dintre studiourile de înregistrări folosit frecvent de Chandos (de altfel, acolo am imprimat și integrala cvartetelor de Béla Bartók). Locul este de vis, în mijlocul pădurii, unde liniștea și aerul curat ne-au ajutat mult să ne concentrăm și să ducem la bun sfârșit acest proiect. Un alt ajutor important l-am primit din partea lui Jonathan Cooper – inginerul de sunet angajat de Chandos pentru aceste înregistrări –, care și-a îndeplinit sarcinile cu cel mai înalt profesionalism.

 

În martie 2020, România intra în stare de urgență din cauza pandemiei de coronavirus, situația fiind una generalizată la nivel european și nu numai. Ce a însemnat pentru cvartetul Arcadia anul COVID-19, cum a fost pentru voi 2020?

Da, la doar câteva zile după întoarcerea din UK, România intra în stare de urgență, iar noi intram în stare de repaos… Am avut un mic proiect în acele luni, cu înregistrări individuale, suprapuse ulterior printr-un soft de editare video. Pe parcursul verii, odată cu relaxarea restricțiilor, au apărut și concertele, care nu au fost în număr mic. Am cântat în cadrul diverselor festivaluri care aveau posibilitatea să organizeze concerte („Vara Magică“ – București, în cadrul stagiunii camerale „Florescu Fernandez & Friends“ – Sibiu, „Enescu și muzica lumii“ – Sinaia, festivalul internațional „Zilele Muzicale Sătmărene“ – Satu Mare etc.), precum și în cadrul stagiunii de concerte ca aparținători ai Centrului Național de Artă „Tinerimea Română“. Cu alte cuvinte, activitatea noastră în a doua jumătate a anului a fost cel puțin la fel de fructuoasă ca în trecut, cu o singură diferență – lipsa totală a ieșirilor în străinătate.

 

© Raluca Ciornea.jpg

 

Repertoriul cvartetului Arcadia e unul vast, de la baza clasico-romantică la creația de secol 20 și cea contemporană, trecând și prin literatura rusă – mă gândesc că anul trecut ați cântat o lucrare scrisă chiar în 2020 de Dan Dediu. Cum ați ajuns la Weinberg, un compozitor aproape necunoscut în România, a cărui creație se află în plin reviriment în momentul de față?

Trebuie să recunosc că ideea acestei integrale nu ne aparține, ea a venit din partea casei de discuri Chandos. Am studiat îndeaproape această propunere prin aprofundarea din punct de vedere istoric a vieții lui Weinberg, audierea unor lucrări ale sale (nu doar pentru cvartet) și citirea unor cvartete. În urma acestor demersuri, am fost profund impresionați de creația lui Weinberg și ne-am propus să ne alăturăm eforturilor internaționale de a o readuce în prim-planul scenei muzicale.

 

Ați cântat până acum Weinberg în recital? Și unde?

Am reușit să concertăm cele trei cvartete pe care le-am înregistrat (nr. 2, nr. 5 și nr. 8) în cadrul a două recitaluri în luna februarie – unul în Cluj-Napoca și altul în București, în sala de concerte a Centrului Național de Artă „Tinerimea Română“.

 

În prezentarea albumului, elegantă și bine documentată, la capitolul notele interpreților numești muzica lui Weinberg „lumină în întuneric“. Cum ai descrie muzica acestor 17 cvartete compuse în aproape jumătate de secol?

Ce mi s-a părut de la bun început fascinant în cazul lui Weinberg a fost contrastul dintre caracterul general al creației sale (unul luminos, optimist, energic, pe alocuri chiar vesel) și evenimentele din viața lui, care a fost străbătută de numeroase drame. Este foarte probabil ca muzica să îi fi servit ca loc de refugiu, de recreere a realității, mai degrabă decât ca mijloc de exprimare a propriilor gânduri sau sentimente. Titlul articolului meu din bookletul CD-ului nu face referire la acest aspect, ci pune în evidență acea „pătură“ de necunoaștere ce acoperă muzica lui Weinberg – ca o rază de lumină învăluită de un întuneric pe care noi, alături de alți interpreți de pretutindeni, ne-am propus să îl înlăturăm.

 

Cum v-ați raportat voi la această creație, ce vă spun personal aceste compoziții și care crezi că sunt principalele provocări în interpretarea muzicii lui Mieczysław Weinberg?

De la bun început l-am asociat, aproape involuntar, pe Weinberg cu Zemlinsky. Ambii, deși folosesc un limbaj muzical diferit, au un mod unic de a asambla diverse stiluri și abordări componistice printr-o tehnică atât de organică, încât devine o semnătură personală – un nou stil. Prezența acestor salturi stilistice este absolut necesară în cazul muzicii descriptive pe care Weinberg a reușit să o ridice la un nivel extrem de rafinat, iar redarea acestor contraste, păstrând totuși continuitatea stilistică, a reprezentat principala noastră provocare ca interpreți.

 

Weinberg are multe în comun cu Șostakovici, al cărui prieten apropiat a fost. Dar, chiar dacă cei doi creatori folosesc aceeași limbă, limbajul e diferit. Ce crezi despre această comparație/ apropiere Șostakovici-Weinberg?

Șostakovici a creat un stil propriu, un limbaj muzical de neconfundat, pe când Weinberg a preferat să realizeze, așa cum menționam mai devreme, colaje de stiluri (printre care și cel al lui Șostakovici) lipite împreună într-un mod unic și coerent. Șostakovici i-a apreciat și respectat creația lui Weinberg, fiindu-i un sprijin permanent de-a lungul vieții.

 

Primul album din integrala Weinberg realizată de voi, cvartetul Arcadia, cuprinde cvartetele 2, 5 și 8. De ce ați ales să începeți cu aceste trei lucrări și cum va fi structurată integrala pentru următoarele albume?

Selectarea celor trei cvartete ale primului CD (și, de altfel, și a celor ce vor urma) are mai puțină legătură cu aspectele științifice sau istorice. Având în vedere că în final vor exista toate cvartetele într-o colecție de șase discuri, ne-am concentrat mai mult pe latura organizatorică, cum ar fi limita de timp a unui disc și timpul pe care îl ocupă fiecare lucrare în parte.

 

© Raluca Ciornea.jpg

 

De ce ar trebui să ascultăm muzica lui Weinberg? De ce să o ascultăm cu cvartetul Arcadia și de ce să cumpărăm CD-ul vostru?

Pentru mine, Weinberg este descoperirea cea mai fascinantă a ultimilor ani. A scris o muzică de cea mai înaltă calitate și expresie, cu toate acestea încă este un compozitor de care puțini au avut ocazia să se bucure. Parcurgerea muzicii lui reprezintă o achiziție ce nu poate fi înlocuită de altceva/ altcineva, de aceea o recomand cu cea mai mare căldură.

 

Chandos este un promotor al înregistrărilor 24-bit/96 kHz, care pot fi descărcată de pe www.chandos.net sau ascultate în streaming pe alte platforme. Ce părere ai despre noile formate digitale versus cele clasice?

Apariția acestor platforme reprezintă un mare câștig pentru melomanii din întreaga lume. Accesul facil la o bibliotecă audio de aceste proporții nu face decât să propulseze muzica cultă la un nivel de consum fără precedent.

 

Ați înregistrat până acum, în afară de clasico-romantic, Janáček și Bartók. V-ați gândit, aveți în plan undeva-cândva cvartetele de George Enescu?

Ne-am dori, desigur, să avem în palmares înregistrarea cvartetelor lui Enescu și foarte probabil se va materializa în viitor, dar sunt decizii pe care le putem lua doar împreună cu managerii noștri și cu casa de discuri Chandos.

 

Unde vă vedem live pe scenă anul acesta, aveți deja un calendar cu confirmări în țară și străinătate?

Anul acesta avem programat un turneu de concerte în UK, dar condițiile actuale ne determină să fim rezervați în privința realizării lui. Este cazul și altor concerte și proiecte, dar invităm cititorii să consulte site-ul nostru: www.arcadiaquartet.com unde vom oferi informații actualizate cu privire la acest aspect.

 

Ce așteptări aveți de la 2021? Și un mesaj pentru melomanii din România?

Lucrul care ne lipsește cel mai mult în această perioadă este contactul, legătura directă cu publicul în sala de concert. Ne îndreptăm speranțele către soluționarea acestei pandemii și reluarea cursului firesc al vieții noastre artistice. Muzica este un fenomen care se poate manifesta doar prin prezența a trei personaje: creator, interpret și public. Toți trei, împreună, colaborează și comunică pentru a da naștere acestui minunat, sublim univers sonor care ne educă, ne formează și, în ultimă instanță, ne definește. Ne dorim cu toată sinceritatea să rămânem împreună în continuare, toate personajele, și să traversăm cu optimism acest moment dificil, știind că la finele lui vom ajunge mai clădiți, mai recunoscători.

 

Mulțumesc!

 

Weinberg: String Quartets, Vol. 1, cu Arcadia Quartet, poate fi comandat și ascultat aici:

https://www.chandos.net/products/catalogue/CHAN%2020158

Bibliografie: David Fanning, Mieczysław Weinberg: In Search of Freedom, Hofheim, Wolke, 2010.

 

FOTO: © Raluca Ciornea









Source link

Legate De Posturi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *