International

Cum a ratat Astérix invazia Americii – Suplimentul de cultură


Începând cu Franța, unde este supererou național, în întreaga Europă și cam peste tot în lume, galul Astérix, erou de bandă de­senată creat de René Goscinny și Albert Uderzo, este un uriaș succes. Fiecare nou album apărut este un record de librărie în Franța, cu tiraje de peste 1,5 milioane de exemplare. În lume s-au vândut peste 360 de milioane de albume, traduse în 111 limbi de circulație internațională, regionale sau minoritare (inclusiv în latină).

Există un singur loc unde ma­gia Astérix nu a funcționat: Statele Unite, țara comicsurilor cu supereroi, s-a dovedit în special refractară aventurile micului gal.

America se cunoaște cu Astérix de multă vreme. Despre acest personaj, apărut în 1959 în paginile revistei „Pilote“, a scris „New York Times“ încă din 1966, chiar când „L’Express“ marca, încă de pe copertă, existența „fenomenului Astérix“. Editorii americani au con­tactat imediat editorul francez, Georges Dargaud, și i-au propus să publice seria și în SUA. Numai că prima ediție americană a Astérix a fost un eșec. „Editura Morrow a scos albumele cu Astérix într-o țară care nu avea cultura benzii desenate, în care BD-urile se vindeau sub formă de fascicule la chioșc, unde librăriile nu erau echipate pentru cărți de un asemenea format și totul la un preț prohibitiv“, explică un specialist în istoria BD, Jean-Paul Gabilliet, profesor la universitatea Bordeaux-Montaigne. În plus, traducerea reproducea versiunea realizată pentru piața britanică, ceea ce suna cel puțin ciudat pentru cititorul american.

La 10 ani de la acest eșec, Georges Dargaud încearcă să adapteze seria la tipicurile americane și propune ca Astérix să fie publicat în serial în ziare, numai că această modă cam dispăruse pe la sfâr­șitul anilor ’60, iar cititorii preferau mai degrabă gaguri de sine stătătoare, nu o serie ce trebuia urmărită săptămână de săptămână. În plus, tehnologia de tipărire a ziarelor a epocii nu era prie­tenoasă cu imaginile detaliate ale seriei. Un alt dezastru.

Georges Dargaud insistă și, în anii ’80, lansează albume traduse special pentru americani, cu toate glumele adaptate la cultura americană. Dargaud deschide chiar un birou la New York, însă politica lui editorială (de exemplu de a inunda piața cu albumele din seria Léonard) nu funcționează și, din nou, Astérix înregistrează un alt eșec.

Astérix n-a avut niciodată vreo șansă la noi, poate numai în rândul cititorilor francofili“, spune Terry Nantier, șeful editurii Papercutz. O situație marcată chiar de serialul Familia Simpson în care, într-un episod din 2007, personajul Lisa se miră, intrând într-o librărie francofilă: „Astérix! Tintin! Credeam că nu există decât la ora de franceză de la școală!“.

La 60 de ani de la apariția lui Astérix, Papercutz încearcă din nou să lanseze personajul în SUA, într-o versiune concepută pentru piața americană: fiecare album conține trei albume originale, pre­­țul este adecvat pieței, iar toată seria este pusă prin mici ajus­tări și postfețe în contextul cultural al epocii, demers absolut necesar mai ales în era „culturii cancel“. Ceea ce nu înseamnă că asta a înșelat vigilența cerberilor culturii woke… Într-un articol despre serie publicat de revista „Publishers Weekly“, Astérix este pur și simplu descris drept un „suprematist alb“ de către autorul și criticul Ronald Wimberly. Cu toate acestea, cel puțin pentru moment, Papercutz se declară mulțumită de rezultat: „La șase luni de la lansarea din 2020, în plină pandemie, vânzările («nu­mai» 70.000 de exemplare, comparat cu tirajele franceze – n.r.) ne de­pășesc așteptările, dat fiind contextul sanitar“.

Eșecul lui Astérix pe anumite piețe este datorat în întregime diferențelor culturale, spun spe­cialiștii. În afară de SUA, micul gal nu a fost primit cu entuziasm nici în Japonia (o țară cu o mare tra­diție în ce privește manga, for­ma autohtonă de BD) unde, totuși, albumele au fost traduse de mem­bri ai „echivalentului lo­cal al Academiei franceze“ și seria a fost prefațată de legendarul au­tor nipon Osamu Tezuka.

Numai că și aici diferențele culturale au lucrat contra lui Astérix. De exemplu, se explică în volumul Astérix au Japon de Misako Nemoto, publicul japonez pur și simplu nu concepe faptul că un conducător precum Iulius Cesar poate fi tutuit de cineva, iar indisciplina eroilor galezi, prea indi­vidua­liști, este o valoare destul de străină de societate niponă, unde mult mai importantă este armonia socială.









Sursa articol

Legate De Posturi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *