Stiri

COMENTARIU Marius Oprea | Cu demiterea lui Bjoza, liberalii o iau pe urma ţărăniştilor, care l-au demis şi ei pe Ticu Dumitrescu – înainte să dispară


Rareori memoriile sau scrisorile deschise adresate puterii au rezolvat ceva. Regula e că rămîn îngropate în istorie.

Cu voia dumneavoastră, mi-aduc aminte că, atunci cînd şi eu am fost destituit la ordinele lui Traian Băsescu, iar din dispoziţiile lui Vladimir Tismăneanu, noul ”guru” al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România, s-au sistat şi acţiunile de găsire a osemimtelor victimelor comunismului, s-au solidarizat cu mine public o mulţime de oameni. Herta Muller, proaspăt cîştigăyoare a Nobelului pentru liteatură i-a scris preşedintelui Băsescu. Degeaba.

Cînd face vreo prostie ”groasă”, puterea are obiceiul că tace. Niciodată nu o îndreaptă, eventual o justifică cît mai grobian, ori cu argumene exagerate. Aici, în cazul domnului Bjoza, au fost din ambele. Preşedintele deţiunţilor politici din România a fost dat afară de premierul Cîţu din guvern, la o săptămînă după ce acesta-l ridicase-n slăvi, alături de toţi foştii deţinuţii, de ziua lor, sărbătorită pe 9 martie – de Sfinţii Mucenici. Cu nesimţire. Explicaţia a venit mai tîrziu şi a fost grotescă, în fond: Bjoza e antisemit. Haida de!

Într-un comunicat al Asociaţei Foştilor Deţinuţi Politici, asumat deci de toţi aceştia, semnat de domnul Bjoza ca reprezentant al lor, sînt expuse două fapte (şi nu falsuri istorice). Primul e că deţinuţilor politici aşa-zis legionari şi urmaşilor lor li s-au refuzat nişte drepturi, conferite pînă acum de lege, numai în baza etichetărilor de ”legionari” aduse de fosta Securitate. Ea însăşi autoare de falsuri istorice, pe bandă. Că legea, modificată  în acest sens, l-a avut în primul rînd ca promotor pe deputatul Silviu Vexler, care e şi preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România. Şi că, da, un alt adevăr enunţat în comunicatul foştilor deţinuţi politici, e că unii evrei s-au aflat în avangarda ”luptei de clasă” la momentul instaurării ocupaţiei sovieto-comuniste în România. E cert, cea mai puternică femeie din România anilor ’50, Ana Pauker, ori eminenţa cenuşie a Securităţii, Alexandru Nicolschi, nu erau olteni, ca domnul Cîţu. Dar asta nu implică şi lezează întreaga etnie. Numai o minoritate dintre evrei au fost comunişti şi numai o şi mai mică parte din comuniştii evrei au ocupat funcţii care le-au conferit putere şi puterea de a abuza de ea. Cum s-a întîmplat, dealtfel, şi cu minoritatea maghiară, în aceeaşi perioadă.

Ce fals istoric e aici? Ce antisemitism? Dacă discutăm despre o realitate istorică, aceea a instaurării comunismului în România, sîntem atisemiţi? Şi ”discuţia” a fost deschisă de domnul de domnul Vexler, nu de Octav Bjoza. Pe deputatul Silviu Vexler l-a apucat, la finele anului trecut, grija de pensiile foştilor deţinuţi politici, operînd ”reglementări”, în ceea ce-i priveşte, fără să se fi consultat măcar odată cu ei. Şi , din acest motiv, greşind flagrant, prin preluarea ”adevărurilor” Securităţii şi ale Tribunalelor poporului din anii stalinismului, drept bază de legiferare actuală. Ori, deţinuţii politici nu sînt de acord cu aceste reglementări. Ce e antisemit şi reprobabil în acţiunea lor, care nici măcar nu e altceva decît un comunicat al AFDPR, care de obicei (pînă la acesta) au fost, toate şi integral ignorate?

Nu întîmplător, petiţia pe care am semnat-o şi eu socoteşte că decizia lui Cîţu este una ofensatoare şi ”iraţională”. Dar, ce e mai important decît epitetele pe marginea demiterii, e că se solicită o asumare politică a acestui gest: adresîndu-se direct lui Ludovic Orban, preşedintele Partidului Naţional Liberal, de unde a ”aterizat” Cîţu în fruntea guvernului, petiţionarii (şi eu, deci) îi cer “să înţeleagă uriaşa responsabilitate politică şi morală pe care o poartă, în calitate de preşedinte al PNL, pentru consecinţele incalculabile pe care decizia Guvernului Cîţu le atrage după sine şi care nu vor rămîne nesancţionate în primul rînd de electorat”.

E la fel de adevărat că ”integritatea domnului Octav Bjoza nu a fost niciodată pe placul politicienilor, mai ales că nu ezita să ia atitudine nici în faţa deciziilor greşite ale guvernelor din care făcea parte”, ”dar nimeni pînă acum nu a îndrăznit să se atingă de reprezentantul foştilor deţinuţi politici din executivul României”. Tocmai din cauza costurilor electorale, greu de calculat. A făcut-o Cîţu, care a călcat în picioare sensibilităţile unor largi categorii de români, iar acum mingea e în terenul şefului său de partid, Orban. Care deocamdată a spus doar că  ”eu sînt un om care are un respect profund pentru luptătorii anticomunişti”. Rămîne să vedem cum se traduce în fapte acest respect. Pentru că atît nu ajunge.

Aşa cum a spus Octav Bjoza, decizia premierului este în fond o opţiune politică. Şi ea ”este cea mai urîtă pagină a Partidului Liberal din ultimii 31 de ani”. Cum o vor rescrie, sau rupe? Dacă n-o vor face, atunci pot linştit să renunţe la titlulatura de ”Naţional” din numele partidului şi să accepte că parte a electoratului lor va continua să îngroaşe nu doar rîndurile duşmanului ”din casă”, USR-PLUS, ci şi din curte, unde pîndeşte AUR. Şi că, la final, o poate lua pe urma PNŢCD-ului, că nici Florin Cîţu nu e absolut departe de Radu Vasile! Să nu uite că ţărăniştii, cu puţin înainte de a părăsi scena istoriei, l-au dat şi ei afară pe Constantin Ticu Dumitrescu!

 

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.





Sursa articol

Legate De Posturi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *