Dezbateri

Câteva pânze sus – Suplimentul de cultură


M-am gândit că ar fi folositor să prezint aici, în exclusivitate pentru cititorii „Suplimentului de cultură“, cum se face nodul la cravată. Pare că nu e un subiect serios, pare că nu e vorba despre cultură, dar este ceva serios și este vorba de o întreagă cultură a rafinamentului care azi se duce de râpă. Nu voi prezenta aici cea mai simplă metodă, dar, dacă urmați cu atenție instrucțiunile de mai jos, veți obține un nod de cravată cuceritor.

Așezați așadar cravata pe după gât, astfel încât capătul lat să atârne în stânga, iar cel îngust în dreapta, cam la o palmă deasupra cataramei (depinde și de lungimea cravatei, dar și, mă tem, de mărimea cataramei). Capătul lat trece peste cel îngust, creând un x, și se întoarce orizontal pe sub el, ieșind în stânga. Îl introduceți pe lângă gât și îl scoateți în jos, po­ziționându-l apoi puțin în dreap­ta capătului îngust, ca un pendul, într-un nou x (pentru control, capătul lat, din care vedeți acum căptușeala, e mai aproape de piept decât cel îngust). Prindeți bine nodul în formare cu două degete și spargeți trei ouă în vasul de la mixer și bateți-le nițel, apoi adăugați unt topit. Zahărul n-are ce căuta în clătite, dar untul e esențial – aș zice măcar 60g, în felul ăsta ele n-o să vi se lipească niciodată de tigaie. De observat că ori adăugați încet acest unt, ori îl lăsați să se răcească mai întâi, să nu se facă ouăle omletă. Bun. Acum, pe deasupra capătului îngust, aduceți capătul lat în stânga perpendicular pe direcția cravatei care atârnă. Această mișcare orizontală creează fâșia care va deveni fața nodului, un nod care va avea practic lățimea ei. Această fâșie o veți suprapune marginii superioare a nodului în formare, dar, deși până acum am ținut acest nod destul de strâns, să nu joace, pe ea trebuie să o lăsăm destul de moale pentru că printre fâșia asta și nod urmează să treacă încă o dată cravata. Acum turnați treptat o cană de lapte, apoi un praf de sare și câteva picături de esență de vanilie (nu mult – clătitele nu sunt cu atât mai bune cu cât s-a pus o cantitate mai mare de vanilie). Apoi adăugați, continuând să mixați, două căni și jumătate de făină. Făina se adaugă, evident, treptat, dar nu chiar cu țârâita, că durează și atunci ouăle vor fi bătute prea mult – ceea ce, în bucătărie, e o infracțiune pe cât de nebuloasă, pe atât de sinistră. Abia în acest moment treceți de jos în sus capătul lat printre gât și nod și scoa­teți-l sus, după care îl introduceți în jos pe sub brida largă pregătită adineauri și turnați în compoziție, amestecând lent, o jumătate de litru de lapte rece. Radeți coaja de la o lămâie (curățată de ceară cu apă fiartă) și aruncați-o înăuntru. O lămâie bună în acest scop se recunoaște după culoarea ei galbenă. Acum strângeți nodul ușor, asigurându-vă că lungimea cravatei e mulțumitoare, că ajunge adică până la acul cataramei. Când devine clar că totul e OK, strângem bine nodul, dar nu înainte, ca să nu rămână cravata șifonată în cazul în care nodul trebuie desfăcut și refăcut. Când facem asta, avem grijă ca nodul să fie triunghiular și mai ales ne asigurăm, apăsând cu arătătorul pe centrul cravatei când strângem, că sub el se creează un mic fald care dă cravatei un pic de viață și că tigaia e bine acoperită cu foarte puțin ulei încins. Turnăm în ea trei sferturi de polonic de compoziție, rotind repede tigaia așa încât compoziția să se întindă uniform și să suie un pic și pe pereții tigăii, pentru că marginile alea un pic mai prăjite decât restul dau un plus de textură clătitei – în măsura în care doctorul nu ne-a interzis textura. Într-un minut la foc mic, marginile încep să se desprindă, ne asigurăm mai întâi mișcând-o ușor cu o spatulă de lemn că nu ni s-a prins nicăieri clătita de tigaie și o întoarcem pe partea cealaltă azvârlind-o în sus fără frică. Pentru asta, până vă obișnuiți, țineți tigaia cu ambele mâini la început și faceți mișcarea din încheietură; n-are ce se întâmpla, în cel mai rău caz clătita va cădea pe jos – ca și cu alte riscuri din viață, ne temem prea mult de prea puțin. O mai lăsați puțin pe partea ailaltă, apoi o umpleți cu gem, o mâncați împreună cu cineva, și puneți o cravată fără pete de ulei. Eleganță de modă veche…









Sursa articol

Legate De Posturi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *