Dezbateri

Arsenie Boca – unul dintre cei mai importanţi duhovnici ai secolului trecut – Radio România Cultural


Marţi, 29 septembrie, se împlinesc 110 de
ani de la naşterea părintelui Arsenie Boca, teolog și artist plastic,
fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus și apoi la
Mănăstirea Prislop, unul din martirii regimului comunist din ţara
noastră şi mare duhovnic.

* * * * *

Zian-Vălean
Boca, pe numele de mirean, s-a născut la 29 septembrie 1910, la Vața de
Sus, în judeţul Hunedoara, părinţii săi fiind Iosif-Petru, de meserie
cizmar, şi Cristina (Creştina), casnică.

Între anii 1922-1929, parcurge Liceul Naţional Ortodox „Avram Iancu” din Brad, pe care l-a absolvit ca şef de promoţie.

Între anii 1929-1933, studiază la
Academia Teologică din Sibiu, lucrarea sa de licenţă fiind „Încercări
asupra vieţii duhovniceşti”. De la Academia Teologică din Sibiu
primește, la recomandarea profesorului Nicolae Popoviciu, o bursă din
partea Mitropolitului Ardealului, Nicolae Bălan, pentru a urma cursurile
Institutului (Academiei) de Arte Frumoase din București, ale cărei
cursuri le va frecventa între anii 1933-1938, la specializarea „Artă
decorativă”, la clasa maestrului Costin Petrescu. În perioada
facultăţii, primeşte Premiul „Profesor Atanasiu” pentru participarea la
cursul de Perspectivă, prof. Horia Teodoru (în anii 1933-1934), în
paralel, participând şi la cursuri la Facultatea de medicină, susținute
de profesorul Francisc Rainer şi la prelegerile de Mistică creștină ale
profesorului, teologului, animatorului cultural şi scriitorului
creştin-ortodox militant Nichifor Crainic de la Facultatea de Teologie
din București (între anii 1934-1938).

În anul 1935, ca absolvent al Academiei
Teologice, a fost hirotesit citeț și ipodiacon – ranguri care se acordă
numai printr-o rugăciune a ierarhului, episcopului şi nu fac parte din
Taina Hirotoniei – , iar la 11 septembrie 1936, este hirotonit Diacon
celibatar, la Catedrala din Sibiu, de către mitropolitul Nicolae Bălan.

În perioada facultăţii, este fascinat de
lucrarea „Scara dumnezeiescului urcuș”, scrisă de Ioan Scărarul, pe care
o traduce în limba română în doar 5 luni, însă lucrarea nu avea să fie
publicată.

După ce i-a apreciat talentul artistic,
profesorul Costin Petrescu i-a încredințat pictarea scenei care îl
reprezintă pe Mihai Viteazul de la Ateneul Român.

A absolvit Academia de Arte Frumoase din Bucureşti cu calificativul „Foarte bine”.

A făcut anul de practică la o biserică din Bixadul Oltului, zugrăvită în frescă împreună cu profesorul său, Costin Petrescu.

În perioada 12 martie – 8 iunie 1939,
face un pelerinaj la Muntele Athos, unde învaţă rânduiala duhovnicească
precum şi meşteşugul artei bizantine, fiind găzduit în chilia cu hramul
„Sf. Ipatie” la Mănăstirea Vatopedu. De la Athos va aduce manuscrisele
românești și grecești ale Filocaliei – o culegere de texte scrise de 25
de Sfinți Părinți, o antologie care fusese întocmită de Sfinții Nicodim
de la Muntele Athos (1749-1809) și Macarie de Corint (1730-1805) și
publicată, pentru prima dată, la Veneția, în anul 1782.

În toamna anului 1939, parcurge, la Chişinău, un stagiu pentru deprinderea meşteşugului poleirii cu aur a icoanelor.

La sfârşitul anului 1939, este
închinoviat la Mănăstirea Sâmbăta de Sus din județul Brașov, iar la 3
mai 1940, în Vinerea Izvorului Tămăduirii, este tuns în monahism, sub
numele de Arsenie.

Începând cu anul 1940 declanșează, la
Mănăstirea de Sâmbăta de Sus, ceea ce s-a numit „mișcarea de reînviere
duhovnicească de la Sâmbăta”, de inspirație naționalist-legionară,
despre care Nichifor Crainic spunea: „Ce vreme înălțătoare când toată
țara lui Avram Iancu se mișca în pelerinaj, cântând cu zăpada până la
piept, spre Sâmbăta de Sus, ctitoria voievodului martir Constantin
Brâncoveanu!”

La 10 aprilie 1942, tot de Sărbătoarea
„Izvorul Tămăduirii”, este ridicat la treapta preoțească de Ieromonah,
fiind numit şi stareț al Mănăstirii Brâncoveanu, pornind aici ample
lucrări de renovare care vor schimba înfăţişarea ansamblului.

Îl va sprijini pe părintele profesor
Dumitru Stăniloae, fostul său profesor de la Sibiu, în demersul de a
traduce Filocalia, îi pune la dispoziție manuscrisele aduse din
călătoria la Muntele Athos şi îl încurajează la lucru, recitind textele.

Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus

În iarna anului 1944, profesorul Nichifor
Crainic verifică la Sâmbăta de Sus traducerea starețului Arsenie Boca
și a lui Serafim Popescu din Filocalie.

Arsenie Boca realizează coperta
colecției, susține lucrarea pentru tipărire prin numărul mare de
abonamente pe care le procură, iar în prima ediție a volumelor,
Părintele Dumitru Stăniloae îl numește pe Arsenie Boca „ctitor de frunte
al Filocaliei românești”.

După ocuparea țării de către armata
sovietică, Părintele Arsenie a fost arestat pentru prima oară la 17
iulie 1945, la Râmnicu Vâlcea, pentru participarea activă la mișcarea
legionară, a fost dus la București şi anchetat. Va fi eliberat la 30
iulie 1945, în urma presiunilor bisericii.

Devine renumit ca mare duhovnic,
părintele Cleopa va încerca să ia legătura cu el prin scrisori, însă
acestea vor fi interceptate și confiscate de către Securitatea
comunistă.

La publicarea, în perioada comunistă a
primelor patru volume din Filocalie, în anii 1947-1948, numele lui
Arsenie Boca nici măcar nu este menționat.

La 14 mai 1948, este arestat din nou,
pentru ajutorul dat luptătorilor anticomuniști, foști legionari
pregătiți și parașutați de americani în Munții Făgărașului, dar şi
pentru notorietatea sa. Este relmente schingiuit timp de o lună și
jumătate şi este obligat să dea declarații repetate, iar apoi este
eliberat.

Lacul din spatele Mănăstirii Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus

În noiembrie 1948, Mitropolitul
Nicolae Bălan îl strămută de la Sâmbăta de Sus la Mănăstirea Prislop,
unde Episcopul Andrei Magieru îl va ridica, la 17 iulie 1949, la rangul
de Protosinghel şi îl va numi stareț, iar după ce lăcaşul se transformă
în mănăstire de maici, a rămas ca duhovnic – la care veneau mii şi mii
de credincioşi – , cu întreruperi în perioadele de arestare și
anchetare.

În noaptea de 15/16 ianuarie 1950, este
arestat pentru a treia oară, fiind declarat vinovat de a fi „duşman
activ al regimului actual şi clasei muncitoare”. După ce a trecut prin
centrul de triere din comuna Tudor Vladimirescu, ajunge în „detenţie
administrativă” la Canalul Dunăre-Marea Neagră.

La 23 martie 1951, va fi eliberat la
solicitarea Patriarhului Justinian care i-a semnalat lui Teohari
Georgescu – fost un lider comunist român, ministru de interne al
României între anii 1945-1952 – pericolul revoltelor în rândul
făgărășenilor.

Academia de la Mănăstirea Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus

În anul 1953, chiar în ziua de
Rusalii, este anchetat din nou, iar în anul 1955 este propus pentru
ridicare la rangul de Arhimandrit.

Între 12 ianuarie şi 12 iunie 1955, face
practică pe şantierul Catedralei din Galaţi pentru obţinerea
autorizaţiei de a picta biserici, care îi va fi eliberată de către
Comisia de Pictură a Patriarhiei Române, iar în perioada 5 octombrie
1955 – aprilie 1956, este din nou arestat, fiind încarcerat la
Timișoara, Jilava şi Oradea.

Mănăstirea Prislop

În anul 1959, i se înscenează
nereguli financiare, comuniștii au risipit obștea de la Prislop, iar
părintelui Arsenie Boca i-au interzis activitatea preoțească, fiind scos
abuziv din monahism.

Pelerinaj la mormântul Părintelui Arsenie Boca de la Mănăstirea Prislop

Este mutat la Bucureşti, unde este
marginalizat, se va afla sub supravegherea continuă a Securitații şi va
lucra, în perioada 7 august 1959 – 13 februarie 1961, ca pictor secund
la Biserica „Sfântul Elefterie” din Bucureşti, alături de Vasile
Rudeanu, tot ucenic al maestrului Costin Petrescu. Aici va realiza
fresca de pe bolta altarului „Maica Domnului cu Pruncul în zeghe” şi
„Jertfa lui Avraam”.

Între 9 iulie şi septembrie 1961 este
pictor la Biserica „Sf. Parascheva” din satul Bogata Olteană (com.
Hoghiz, Braşov), unde realizează fresca din absida altarului – Maica
Domnului şi doi îngeri sub bolta unui cer plin de stele (acoperită în
anul 1978 când s-a realizat alt program iconografic de către pictorul
Constantin Ioanid), precum şi peretele cerdacului (scena „Judecăţii de
Apoi”) în dolomită, o tehnică nepotrivită propusă de pictorul Ştefan
Constantinescu (pictura s-a deteriorat din cauza reţetei greşite a
acestuia).

Între 1 ianuarie 1961 şi 1 iunie 1967, a
lucrat ca „pictor şablonist” şi „muncitor specialist pictor” la
Atelierele Patriarhiei Române de la Schitul Maicilor, Bucureşti, iar în
anul 1968 s-a produs pensionarea sa.

Între anii 1968 – 1984, părintele Arsenie
este pictor la biserica de la Drăgănescu, din judeţul Giurgiu, iar
începând cu anul 1969 va avea, la Sinaia, propria sa chilie şi un
atelier de pictură.

Construcţie pentru chilii, în stil brâncovenesc, Mănăstirea Prislop

După anul 1984, se va retrage la chilia sa de la Sinaia, unde va pleca la Domnul, la 28 noiembrie 1989, la vârsta de 79 de ani.

La 4 decembrie 1989, conform dorinţei
sale, va fi înmormântat la Mănăstirea Prislop, un spaţiu care va deveni
loc sacru de pelerinaj şi rugăciune pentru credincioşi, în anii care au
urmat.

În fiecare an, în ziua de 28 noiembrie –
ziua plecării sale la Domnul – zeci de mii de credincioşi se află aici
pentru pomenire şi rugăciune.

După plecarea sa, ne-au rămas câteva
manuscrise inedite ale Părintelui Arsenie Boca, şi au fost publicate
lucrările sale „Cărarea Împărăţiei” şi „Cuvinte vii” – o carte de
predici.

La 27 mai 2009, lua fiinţă Fundaţia
Creştină “Părintele Arsenie Boca”, avându-i ca ocrotitori pe Sfântul
Ioan Rusul alături de Părintele Arsenie Boca. Fundaţia îşi propune să
creeze cadrul care să susţină din punct de vedere al resurselor,
dezvoltarea de programe şi proiecte care să ajute la refacerea
demnităţii statale, deteriorate de acţiuni antisociale, atât în
interiorul ţării, cât şi în afara ei.

La 23 noiembrie 2009, Teatrul Naţional
Radiofonic a organizat, la clubul Ramada-Majestic, audiţia cu public a
premierei „Părintele Arsenie Boca – Botezul lacrimilor” – spectacol de
teatru-document realizat în cadrul proiectului „Biografii, memorii.”
Spectacolul era cel de-al doilea dedicat Părintelui Arsenie Boca, după
cel intitulat „Părintele Arsenie Boca – Liturghia Cerească de la
Sâmbăta”, difuzat la 10 noiembrie 2009. Scenariul radiofonic după care a
fost construit spectacolul pornea de la mărturia preotului Nicolae
Streza, ucenic al Părintelui Arsenie din anul 1942. Era de fapt povestea
a doi tineri – Nicolae Streza la vârsta de 16 ani şi prietenul său Ioan
Bica – care, în 1942, descoperea o personalitate uriaşă, Părintele
Arsenie Boca, care le-a schimbat decisiv viaţa. La Mănăstirea Lupşa din
judeţul Alba au fost înregistrate cântările Utreniei şi Liturghiei, în
varianta care se cânta în Transilvania în prima parte a secolului al
XX-lea, muzică bisericească sistematizată de Dimitrie Cuntan, profesor
la Academia Teologică „Andrei Şaguna” din Sibiu, un material sonor
consistent şi rar, folosit pentru a reconstitui atmosfera slujbelor de
la Mănăstirea Brâncoveanu.

La 4 aprilie 2010, de Praznicul Învierii
Domnului, la Radio România Actualităţi, Teatrul Naţional Radiofonic a
prezentat, în premieră, spectacolul de teatru-document „Părintele
Arsenie Boca – Sfântul şi omul cavernelor”, o producţie realizată în
cadrul proiectului „Biografii, memorii”. Scenariul radiofonic după care a
fost construit spectacolul pornea de la mărturia preotului Nicolae
Streza.

La 23 noiembrie 2010, Teatrul Naţional
Radiofonic şi Fundaţia Creştină “Părintele Arsenie Boca”, au organizat,
la sediul fundaţiei, audiţia cu public, cu participarea  preotului
Nicolae Streza, a spectacolului de teatru-document “Părintele Arsenie
Boca – Primii paşi pe Cărarea Împărăţiei”, un eveniment care a făcut
parte din proiectul “Biografii, memorii”, care a fost difuzat la Radio
România Actualităţi.

Scenariul radiofonic după care a fost
construit spectacolul pornea de la mărturia preotului Nicolae Streza,
care în vara anului 1947 a participat, alături de alţi 100 de tineri
studenţi, la tabăra duhovnicească organizată la Mănăstirea Brâncoveanu.
Atunci, timp de două săptămâni, în perioada postului Adormirii Maicii
Domnului, Părintele Arsenie le-a expus şi comentat capitole din cartea
“Cărarea Împărăţiei”, lucrarea sa capitală.

În seria documentarelor artistice
dedicate Părintelui Arsenie Boca, Radio România Actualităţi a prezentat,
la 27 noiembrie 2010, spectacolul “Părintele Arsenie Boca – Suişul
Muntelui”, iar o zi mai târziu, “Părintele Arsenie Boca – Primii paşi pe
Cărarea Împărăţiei”.

În memoria sa, un bust al părintelui
Arsenie Boca a fost ridicat în curtea Bisericii Sfânta Vineri din Zalău,
iar la 24 octombrie 2015, o statuie din bronz a părintelui, lucrare a
sculptorului Ivan Jinaru, a fost sfinţită în fața bisericii Sfântul
Nicolae din Vaideeni, județul Vâlcea.

La 5 septembrie 2019, Episcopia Devei și
Hunedoarei a anunțat aprobarea documentației necesare pentru canonizarea
Părintelui Arsenie Boca, aceasta fiind întocmită de Comisia specială
teologică a Mitropoliei Ardealului. Dosarul complet și studiul asupra
sfințeniei vieții Cuviosului Părinte Arsenie au fost înaintate spre
examinare și decizie Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Arsenie Boca este considerat de către unii din ucenicii săi ca fiind cel mai mare duhovnic al secolului trecut.

E greu de spus dacă părintele Arsenie
Boca a făcut sau nu minuni, într-o perioadă în care știința domină
existenţa noastră, însă s-au păstrat câteva mărturii despre fapte
supranaturale care îi sunt atribuite lui Arsenie Boca, care ar fi
vindecat atât bolnavi de cancer, cât și orbi și ar fi avut darul de a
vedea în viitor.

Fotografii din arhiva personală realizate în august 2010, la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus şi în august 2017, la Mănăstirea Prislop

RADOR: Razvan Moceanu



Sursa articol

Legate De Posturi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *