Dezbateri

Actriţa Dorina Lazăr împlineşte 80 de ani – Radio România Cultural


Astăzi, 7 noiembrie, actriţa Dorina Lazăr, fost director al Teatrului Odeon din Bucureşti, împlineşte 80 de ani. Artistă de o incredibilă vitalitate, cu o largă expresivitate şi un umor debordant, Dorina Lazăr a încântat iubitorii de teatru şi film cu prezenţe memorabile în peste 60 de roluri în teatru şi aproape 30 în filme, smulgând ropote de aplauze din partea publicului.

Dorina Lazăr s-a născut la 7
noiembrie 1940. A moştenit talentul artistic de la mama sa, actriţă, la
rândul ei, la Teatrul Bulandra din Bucureşti.

În anul 1961 a absolvit Institutul de
Artă Teatrală şi Cinematografică, Facultatea de Teatru, secţia Actorie,
la clasa unei mari personalităţi a teatrului şi filmului românesc,
profesorul Ion Finteşteanu, avându-i ca asistenţi pe Sanda Manu şi Dem
Rădulescu.

A debutat în acelaşi an la Teatrul
Regional Bucureşti, unde a început cu roluri de figuraţie, pentru ca mai
apoi să interpreteze personaje precum Erinie în „Muştele”, de Jean Paul
Sartre, regia Călin Florian, Despina în „Hora domniţelor” de Radu
Stanca, regia Sorana Coroamă Stanca, Varvara în „Morişca”, regia Călin
Florian, Cula în „Se caută un mincinos” de Psatas, regia Horia Gârbea,
Roiniţa în „Mioriţa” de Valeriu Anania, regia Marietta Sadova, Aspasia
în „Războiul” de Carlo Goldoni, regia Horea Popescu, Dorotka în „Dracul
uitat” de Jan Drda, regia Dinu Cernescu, Nunuţa în „Iubesc pe-al
şaptelea” de C. Sovan, regia Ion Simionescu, Mașa în „Trenul blindat”,
de Vsevolod Visnevski, regia Vlad Mugur, Freulein în „Mateiaş Gâscarul”
de Alexandru Andrițoiu, regia Vlad Mugur, Coana Tarsiţa în „Iaşii-n
carnaval”, de Vasile Alecsandri, regia Dinu Cernescu, sau Leda în
„Amphytrion 38” de Pastor, regia Dinu Cernescu.

Dorina Lazăr a parcurs, în această
perioadă, şi momente în care rolurile erau din ce în ce mai puţine, iar
actriţa a avut gândul de a se reorienta spre meseria de stewardesă, scop
pentru care a învăţat limbile engleză şi italiană, care alături de rusa
şi franceza învăţate în liceu ar fi asigurat un mare grad de calificare
pentru o astfel de meserie.

În anul 1969 debutează ca actriţă pe
scena Teatrului Giuleşti, actualul Teatru Odeon, unde a jucat de-a
lungul anilor în peste 50 de roluri precum Marcelline în „Nunta lui
Figaro”, de Beaumarchais, regia Dinu Cernescu, Petra în „Tango la Nisa”,
de Mircea Radu Iacoban, regia Geta Vlad, Puica în „Sâmbătă la veritas”,
de Mircea Radu Iacoban, regia Geta Vlad, Moscardina-Carmine în „Liola”
de Luigi Pirandello, regia V. Al. Toscani, Soţia autorului în
„Răzbunarea sufleorului”, de V.I. Popa, regia C. Gheorghiu, Sora lui
Vodă în „Meşterul Manole” de Lucian Blaga, regia Dinu Cernescu, Margo în
„Freddy”, de Robert Thomas, regia Geta Vlad, Orsetta în „Gâlcevile din
Chioggia”, de Carlo Goldoni, regia Dinu Cernescu, Ioana în „Aceşti
îngeri trişti”, de D.R. Popescu, regia Dragoș Galgoțiu. De asemenea,
Dorina Lazăr a mai fost prezentă, pe scena de la Odeon, în ipostazele
Valentina în „Stele în lumina dimineţii”, de Alexandr Galin, regia Gelu
Colceag, Vecina în „Domnişoara Nastasia”, de G. M. Zamfirescu, regia
Horea Popescu, Germaine Lauzon în „Cumetrele”, de Michel Tremblay, regia
Petre Bokor, Carmen Sylva în „Şi totuşi Eminescu”, de Ion Nicolescu,
regia Tudor Mărăscu, Arcadina în „Pescăruşul” de A.P. Cehov, regia Gelu
Colceag, Ea în „Discuţie fără martori”, de A. Ghelman, regia Dragoș
Galgoțiu, Cucuveaua chioară în „Medalionul de argint”, după romanul
„Misterele Parisului”, de Eugene Sue, regia Dinu Cernescu, Masa Ghentova
în „Jocuri crude”, de A. Arbuzov, regia Dinu Cernescu, sau Sânziana
Hangan în „Arta conversaţiei”, după romanul omonim de Ileana Vulpescu,
regia Eugen Todoran.

ROMPRES Foto/ARHIVA

În ultimii ani de activitate, Dorina
Lazăr a întruchipat personajele Ecaterina cea Mare în „Casanova” după
„Memoriile lui J. Casanova” de Seingalt, scrise de el însuşi, regia
Dragoș Galgoțiu, Chiriachița în „Titanic Vals”, de Tudor Muşatescu,
regia Alexandru Dabija, Dogsborough în „Ascensiunea lui Arturo Ui poate
fi oprită”, de Bertolt Brecht, regia Dragoș Galgoțiu, Gutuie în „Pyramus
& Thisbe 4 You”, după William Shakespeare, regia Alexandru Dabija,
Rose în „Camera de hotel” – o trilogie de Barry Gifford, regia Alexandru
Dabija, Doamna în „Ionesco – cinci piese scurte”, de Eugene Ionesco,
regia Alexandru Dabija, Zsuzsa în „joi.megaJoy”, de Katalin Thuroczy,
regia Radu Afrim, Strop de miere în „Aventurile lui Habarnam”, după
Nikolai Nosov, regia Alexandru Dabija, Grete în „Şefele”, de Werner
Schwab, regia Sorin Militaru, Eftimia în „Conu Leonida faţă cu
reacţiunea”, de I.L. Caragiale, regia Mihai Măniuţiu, Aneta Duduleanu în
„Gaiţele” de Alexandru Kiriţescu, regia Alexandru Dabija, D-na Molly în
„Fraţii” de Sebastian Barry, regia Alexandru Dabija, Ziţa în „O noapte
furtunoasă”, de I.L. Caragiale, regia Mihai Măniuțiu sau Actrița de
caracter în „Astă seară se joacă fără piesă”, de Luigi Pirandello, regia
Alexa Visarion.

În anul 1970 a debutat în teatrul TV în
„Răpirea preafrumoaselor sabine”, regia Adrian Georgescu şi Dan Damian,
în care a jucat alături de Gina Patrichi, prezenţa sa pe micul ecran
fiind continuată în anul 1974 cu rolul din piesa „Plicul”, în care a
jucat alături de Cornel Vulpe şi Octavian Cotescu şi cu seria „Lumini şi
umbre”, regia Andrei Blaier, Mihai Constantinescu, Mircea Mureșan
(1979–1982).

În anul 1974, Dorina Lazăr a debutat în
film, cu rolul Cârciumăresei din pelicula „Păcală”, regia Geo Saizescu,
cu Sebastian Papaiani în rolul principal. Au urmat roluri memorabile
realizate pentru marele ecran, între care menţionăm „Mastodontul” (1975)
– rolul Floarea, „Drumuri în cumpănă” (1979) – Primăriţa Saveta,
prezenţe în „Saltimbancii”, „Semnul Şarpelui” şi „Ştefan Luchian” –
toate în anul 1981, „Stop cadru la masă” (1982)– rolul Clara Halunga,
alte prezenţe în „Dragostea şi revoluţia” (1983), „Fram” (1983), „O
lebădă iarna” (1983) şi „Ochi de urs” (1983), „Lansarea” (1984),
„Năpasta” (1985), Nişte băieţi grozavi (1987) – rolul Teofila,
„Liceenii” (1987) – mama lui Şerban, „Divorţ… din dragoste” (1991) –
avocata Nicoleta, Balanţa (1992). De asemenea, pe Dorina Lazăr am
admirat-o în filme precum „Titanic vals” (1994) – în rolul Dacia, a doua
soţie a lui Spirache, „Neînvinsă-i dragostea” (1993) – Elizabeta Lazăr,
„Oraşul în miniatură” (1998) – Ramona, „Valsul lebedelor” (2002),
„Binecuvântată fii, închisoare” (2002) – Directoare de închisoare,
„Amen” (2002) – Soţia primului ofiţer SS, regia Costa Gavras,
„Modigliani” (2004), sau „Funeralii fericite” (2013) – rolul Tanti Nela.

În 2015, Dorina Lazăr poate fi văzută în
filmul „Bucureşti NonStop” – rolul bătrânei, iar pentru anul 2016 ne-a
rezervat privilegiul de a o putea admira în rolul bunicii în filmul
„Proiecte de trecut”.

Actriţa a colaborat de-a lungul timpului
şi cu Teatrul Naţional Radiofonic, fiind de menţionat aici câteva din
rolurile sale – în „Bătrânul gelos”, de Miguel de Cervantes Saavedra,
alături de Mihai Fotino şi Virginia Mirea, „Liola”, de Luigi Pirandello,
alături de  Ion Marinescu, Janin Stavarache, Matei Alexandru şi
Ruxandra Sireteanu, sau „Peţitoare şi cumetre”, Cinci personaje în
interpretarea actriţei Dorina Lazăr. De asemenea, Radio România Cultural
şi Teatrul Naţional Radiofonic au lansat, la 21 noiembrie 2011, la
Clubul Ramada Majestic, audiţia cu public a premierei spectacolului
„Mari Actori De Comedie – Dorina Lazăr”, care cuprindea momente comice
selectate din Fonoteca de Aur a Teatrului Naţional Radiofonic şi a „Orei
Vesele”.

În anul 1990 a fost membru în juriul
Festivalului de Film de la Costinești, din acelaşi an înfiinţând
compania de teatru “Compania Artistică București”, iar în anul 1995 a
fost președintele juriului Festivalului Tinerilor Actori de la
Costinești.

În anul 1996 devine director artistic al
Teatrului Odeon, în mandatul în care director al instituţiei a fost
regizorul Alexandru Dabija, iar din anul 2003 este director al
teatrului.

Dorina Lazăr aeste o artistă
multipremiată în ţară şi peste hotare, printre distincţii fiind de
menţionat trofeul „Leul de bronz” la Festivalul Internațional de Teatru
de la Arezzo pentru spectacolul „Năpasta” (1979), Cea mai bună actriță
de film, acordat de Asociația Cineaștilor din România, pentru rolul
Angela din „Angela merge mai departe” (1982), Cea mai bună actriță,
acordat de Asociația Oamenilor de Teatru și Muzicienilor din România,
pentru rolul Maria din „Nu ne naştem toţi la aceeaşi vârstă” (1984), sau
Cea mai bună actriță de film la Festivalul de Film “Henri Langlois” de
la Tours (Franța) pentru rolul Ea din „Frumos e în septembrie la
Veneţia” (1986).

În anul 2000 Preşedinţia României a
decorat-o cu Ordinul Național “Serviciul Credincios” în grad de cavaler,
urmând alte şi alte premii care au răsplătit talentul artistic
inegalabil al Dorinei Lazăr: Premiul pentru cea mai bună actriță,
acordat de Ministerul Culturii și Cultelor pentru rolul Grete din
„Șefele”, de W.Schwab (2003), Premiul UNITER pentru întreaga activitate
ca actriță (2008), Premiul pentru întreaga activitate la Premiile
Municipiului București pentru Artă și Cultură, Secțiunea Artele
Spectacolului (2009), Premiul pentru întreaga activitate la Festivalul
Internațional de Film TIF, Cluj (2010), Premiul pentru Management
Cultural în cadrul Galelor Iașului Universitar (2010), Titlul de
Cetăţean de onoare al oraşului Hunedoara (2010), Distincţia pentru 45 de
ani de film şi televiziune, acordată de Televiziunea Română, Premiul
Publicului, Actriţa anului la Gala Celebrităţilor (2011), Premiul de
excelenţă Gina Patrichi pentru valoarea creaţiei teatrale şi
cinematografice, acordat de Asociaţia Culturală Diallog (2011), Premiul
Elena Deleanu pentru continuitatea valorilor teatrului românesc în
programul managerial al Teatrului Odeon, acordat de Asociaţia Culturală
Diallog (2011) şi Titlul de Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor
decernat de Ministerul Culturii şi Comunicării din Franţa (2012).

În mandatul de director al Dorinei Lazăr
în fruntea Teatrului Odeon, desfăşurat până în anul 2017, instituţia a
demarat mai multe proiecte interesante.

În
luna mai 2006, Teatrul Odeon a inițiat programul ARTE (American –
Roumanian Theatre Exchange) în parteneriat cu Lark Play Development
Center din New York. ARTE constă într-un schimb teatral între
dramaturgii din România și Statele Unite, oferind posibilitatea acestora
de a-și îmbunătăți calitatea pieselor și a traducerilor prin
participarea la sesiuni comune de lucru, ateliere, întâlniri și
rezidențe desfășurate la Teatrul Odeon și Teatrul Lark.

Tot în anul 2006 a fost lansat un nou
program internațional, ODEON.ART, dedicat culturii și artei unei țări
din spațiul european, care a debutat în același an cu Săptămâna
Teatrului Maghiar și a continuat cu Săptămâna Teatrului Ceh, iar în
2008, Săptămâna Culturii Olandeze și Zilele Teatrului Polonez. În anul
2009 s-au desfășurat Zilele Culturii Israeliene.

De asemenea, la 23 septembrie 2010 s-a
redeschis după 62 de ani, Sala Studio de la subsolul teatrului, cu
premiera „Blifat”, de Gabriel Pintilei. Odeon Studio este o sală
flexibilă și multifuncțională, podeaua formată din platforme modulare
permițând organizarea spațiului de joc și amplasarea publicului în
diverse variante.

În seara zilei de 2 decembrie 2012, după
spectacolul „Gaiţele”, preşedintele Ligii Scriitorilor din România –
Filiala Hunedoara, Ioan Velica a acordat actriţei Dorina Lazăr, director
al Teatrului Odeon Bucureşti şi actorului Marius Stănescu diploma şi
medalia Ordinului Minier Sfânta Varvara (Cel mai înalt Ordin Minier din
România).

Această distincţie le-a fost conferită
pentru valoarea creaţiilor în teatru şi film, dar mai ales pentru
respectul, aprecierea şi dragostea pe care aceştia o manifestă faţă de
publicul spectator.

Doamnei Dorina Lazăr i-a fost,
deasemenea, înmânat, la 4 decembrie 2012, de către Preşedinta Fundaţiei
Calea Victoriei, doamna Sandra Ecobescu, Premiul de excelenţă în semn de
recunoştinţă pentru sprijinul acordat culturii în cadrul Fundaţiei, cu
ocazia împlinirii a cinci ani de la lansarea acesteia.

După ce, în 2017, actrița a fost înlocuită din funcţia de director al Teatrului Odeon, ca urmare a unei vizite efectuate de Corpul de Control al Primarului General, la doar câteva zile după ce fusese reconfirmată la conducerea teatrului bucureștean, în iunie 2020, la trei ani de când a fost demisă, ea a câștigat procesul intentat Primăriei București privind felul în care a fost concediată fără a i se aduce la cunoștință neregulile.

RADOR: Razvan Moceanu



Sursa articol

Legate De Posturi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *