Dezbateri

50 de ani de la moartea actorului şi cântăreţului Bourvil – Radio România Cultural


Miercuri, 23 septembrie, se împlinesc 50
de ani de la moartea lui Bourvil, unul dintre cei mai importanţi actori
și cântăreți francezi.

* * * * *

Actorul
şi cîntăreţul francez Bourvil, pe numele său real André Robert
Raimbourg, s-a născut la 27 iulie 1917, la Prétot-Vicquemare,
departamentul Seine-Maritime, în Franţa, fiind fiul unei familii de
agricultori, Albert René Raimbourg şi Eugénie Pascaline Hortense Marie
Pesquet.

Copilăria sa nu a fost una fericită,
tatăl său aflându-şi sfârşitul în epidemia de gripă spaniolă din
perioada Primului Război Mondial. Apoi, alături de mama sa şi de fratele
mai mare, René, s-au mutat în Normandia, unde mama sa se va recăsători
cu Louis Ménart. Ei s-au stabilit în localitatea natală a mamei sale,
Bourvil, de la care actorul îşi va lua numele de scenă. Va avea alţi
trei fraţi din a doua căsătorie a mamei sale.

Încă din copilărie avea o pasiune aparte pentru muzică şi a învăţat să cânte la muzicuţă şi acordeon.

În anul 1931, va absolvi studiile primare, apoi, un an mai târziu, va renunţa la şcoală pentru a se angaja într-o patiserie.

A avut ocazia să asiste la un spectacol
susţinut de remarcabilul actor francez Fernandel, iar acesta a fost
momentul în care Bourvil va decide să devină, şi el, actor.

În anul 1937, se va înrola într-un regiment de infanterie, unde se va ocupa de buna-dispoziţie a colegilor.

Va reveni la Paris şi va cânta din nou în spectacole de cabaret.

În anul 1940, se întâlneşte cu Etienne
Lorin, care i-a devenit cel mai bun prieten şi textier al multor piese,
din colaborarea celor doi ieşind personajul comic Andrel.

În anul 1941, va face figuraţie în filmul „Croisières sidérales”, iar în anul 1942, îşi va lua numele de scenă Bourvil.

În anul 1943, pe 23 ianuarie, s-a
căsătorit cu Jeanne Lefrique şi s-a stabilit la Vincennes. Soţii
Raimbourg vor avea doi copii, Dominique (născut în 1950) şi Philippe
(născut în 1953).

În anul 1944, va fi desemnat să îl
înlocuiască pe actorul de comedie Paulin, realizând un personaj îndrăgit
de publicul francez, un ţăran şiret, în aparenţă naiv.

A compus, apoi, melodia „Les crayons”, care îi va aduce celebritatea.

În anul 1945 debutează în film în
pelicula „La ferme du pendu”, regia Jean Dréville, apoi va primi un rol
în filmul „Pas si bete” (1946), regizat de André Berthomieu.

Au urmat peliculele „Le Studio en folie”,
„Par la fenêtre regia Gilles Grangier” şi „Alb ca zăpada”/”Blanc comme
neige”, regia André Berthomieu – toate în 1947, „Le Cœur sur la main”,
regia André Berthomieu (1948), „Le Roi Pandore, regia André Berthomieu
şi „Miquette și mama sa”/”Miquette et sa mère”, regia Henri-Georges
Clouzot – ambele în 1949 şi „Le Rosier de Madame Husson”, regia Jean
Boyer şi „Le Passe-muraille” (ambele 1950).

A avut un succes remarcabil atât în film
cât şi în spectacole muzicale, a înregistrat zeci de piese şi a cântat
în spectacole de operetă. Câteva din cântecele sale reprezentative sunt
„La Tendresse”, „Salade de fruits”, „Les crayons”, „La Tactique du
gendarme”, „Ballade irlandaise”, „Un clair de lune a Maubeuge”, „Petit
bal perdu”.

În anul 1953, în urma unui sondaj, Radio-Luxembourg îl desemnează drept cel mai popular comic francez al anului.

Cariera
sa cinematografică a mai inclus filme precum „Seul dans Paris” (1951),
„Le Trou normand” (1952), „Cent francs par seconde” (1952), „Cei trei
mușchetari” (1953), „Si Versailles m’était conté …”, regia Sacha Guitry
(1954), „Poisson d’avril”, regia Gilles Grangier (1954), „Străbătând
Parisul”/”La Traversée de Paris”, regia Claude Autant-Lara (1956) –
pentru care a primit premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul de
film de la Veneţia, „Cântărețul mexican”/”Le Chanteur de Mexico”, regia
Richard Pottier (1956), „Mizerabilii”/”Les Misérables”, regia Jean-Paul
Le Chanois (1958) – în care a jucat alături de Jean Gabin – ,
„Cocoșatul”/”Le Bossu”, regia André Hunebelle (1959).

De asemenea, Bourvil a fost admirat în
„Tot aurul din lume”/”Tout l’or du monde”, regia René Clair (1961),
„Plăcerile orașului”/”Le Tracassin ou les plaisirs de la ville”, regia
Alex Joffé (1961), „Ziua cea mai lungă”/”The Longest Day” (1962), regia
Ken Annakin & co, „Tartarin din Tarascon”/”Tartarin de Tarascon”
(1962), regia Francis Blanche și Raoul André, „Un enoriaș ciudat”/”Un
drôle de paroissien” (1963), regia Jean-Pierre Mocky, „Prostănacul”/”Le
Corniaud” (1964), regia Gérard Oury sau „Trei copii minune”/”Trois
enfants dans le désordre” (1966), regia Léo Joannon.

În anul 1966, îl va avea ca partener pe Louis de Funès în remarcabilul film „La Grande Vadrouille”/”Marea hoinăreală”.

Au urmat producţiile „Les Arnaud” şi „Les Cracks” – ambele în 1967 şi „Creierul”, regia Gérard Oury (1968).

În anul 1968, Bourvil a fost distins cu
titlul de Caveler al Ordonului Artelor şi Literelor şi tot atunci era
diagnosticat cu sindromul Kahler, o boală care atacă măduva spinării.

Ccariera sa va continua, însă, cu filmele
„Monte Carlo”/”Monte Carlo or Bust!” (1969), regia Ken Annakin, „Pomul
de crăciun”/”L’Arbre de Noël” (1969), regia Terence Young, „L’Étalon”,
regia Jean-Pierre Mocky (1969), „Cercul roșu”, regia Jean-Pierre
Melville (1970) şi ultimul său film în care a apărut în timpul vieţii,
„Le Mur de l’Atlantique” (1970), regia Marcel Camus.

Marele actor şi cântăreţ francez a murit la 23 septembrie 1970, la Paris, la vârsta de doar 53 de ani.

În anul 1975, va ieşi pe piaţă filmul „Clodo” de Georges Clair, pentru care actorul filmase cu puţin înainte de a-şi pierde viaţa.

RADOR: Razvan Moceanu



Sursa articol

Legate De Posturi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *